Paraschiva numită și „Cuvioasă” născută în Epivata, regiune aparținând Traciei. Wikipedia nu ne dă data nașterii ei. Dar începe să fie pomenită pe la sfârșitul Evului Mediu.

Este vorba de o copilă, care la vârsta de 10 ani, la ieșirea din biserica Constantinopolului s-a dus la primul cerșetor, i-a dat hainele ei strălucitoare și s-a îmbrăcat în hainele lui. Apoi a transformat viața ei adolescentină în astfel de obiceiuri. Foarte frumos! Această măsură a fost luată în urma ascultării unei predici care evidenția nevoia de asemănare cu Hristos. Iar asta s-a luptat toată viața să facă.

Ce ziceți dacă toate fetele din România ar trăi ca Paraschiva? Oare unde ar fi România? Și biserica?

Dacă ar trăi Paraschiva astăzi și ar vedea ce se petrece în jurul oaselor ei, ar avea următorul mesaj:

Iubiți creștini: nu stați pe genunchi două zile în jurul oaselor mele, ca mai apoi 364 de zile să trăiți în compromis și preacurvie cu același trup, autoprigonit aici.

Nu vă adunați aici, lăsând banii îngrijitorilor oaselor mele! Împrăștiați-vă prin gările, orfelinatele, canalele din România și hrăniți flămânzii și îmbrăcați nenorociții. Așa a făcut Hristos, Cel ce are grijă de sufletul meu!

Nu așteptați viață veșnică punând mână pe moaștele mele! O, nu! Eu nu o pot oferi. Însă puneți mână și citiți Biblia, Cartea în care îl veți descoperi pe Hristosul care m-a motivat și pe mine. El e singurul care poate face minuni, inclusiv minunea mântuirii tale!

Nu plătiți bani pentru a vedea minuni, atingând-vă de racla oaselor mele! Beneficiați de minunea mântuirii voastre atingând-vă de Hristos. Minunile se fac prin mâinile voastre, banii voștri, timpul vostru, investirea în nevoia aproapelui. Mergeți pe străzi și faceți minuni copiilor și cerșetorilor. Eu Paraschiva, așa am făcut!

Pe mine religia mă plictisea foarte mult în biserică, atunci când mă uitam și așteptăm de la oameni. Dar când am început să privesc la Hristos, surprinzător, am început să semăn cu El.

Nici o secundă în viață mea de adolescentă nu am intenționat să atrag atenția asupra mea, ci asupra lui Hristos. Eu sunt fire trecătoare, Dumnezeu e veșnic!

Am vrut să fac bine. Atât! Iar oamenii să vadă prin mine harul lui Dumnezeu. Nu îmi faceți nici un serviciu divinizând faptele mele. Cea mai mare bucurie este să le repetați.

Câți dintre voi, care vă călcați în picioare să îmi atingeți racla, aveți gânduri și hotărâri altruiste? Ca ieșind de aici să trăiți viața în folosul altora. Oare nu cumva gânduri egoiste și nevoi personale vă mână să veniți aici?

Bucură-te române că ai pace în țară, resurse, putere, săraci. Fă bine! Îmbracă-te în Hristos și atunci și eu aș fi bucuroasă. Slujește necondiționat semenilor și vei avea o răsplată în ceruri.

Nu-ți cheltui banii să vii să îmi vezi oasele, mergi la Dumnezeu care te salvează pe gratis. Pentru că a plătit prin viață, moartea și învierea lui Hristos prețul mântuirii tale.

Majoritatea popoarelor tracice m-au uitat. Sunt bucuroasă că voi românii nu m-ați uitat. Dar mi-ar fi și mai mare bucuria să vă văd repetând zilnic faptele mele. Iar anul viitor, banii biletului de tren până la Iași să-i cheltuiți cu oamenii săraci. Poate ați acoperi vreo 500 de case. Asta ar fi marea mea bucurie!

Vă mulțumesc scumpii mei, religioși români și oameni de bună credință.

Cu deosebită considerație, Paraschiva din Epivata, către poporul român.