Așteptarea este scrisă în legile firii. Inclusiv ale firii dumnezeiești. A ști să aștepți momentul potrivit, timpul potrivit, este și un exercițiu al inteligenței. Pierderea răbdării în momentele de criză poate aduce multe necazuri în viață ta.

Ne grăbim! Ne prea grăbim! Nu așteptăm o vreme rezonabilă, care este mai mult decât necesară unor concluzii rezonabile. Așa ne cresc copiii, se duce tinerețea, îmbătrânim și adunăm regrete.

Ne grăbim cu iubirea (eros). De prea fragezi „iubim”. Atât de fragezi, încât habar nu avem ce este iubirea. Și facem risipă de iubire, oferind dragoste curată de inimă adolescentină. Dar pentru că nu e vremea ei, cunoaștem pseudo-iubirea, care se manifestă prin: frustrare, suferință, anxietate, neîncredere, răni sentimentale. Toate acestea pentru că ne-am prea grăbit. Așteaptă iubirea, că vine. Numai bine între timp, până vine ea crești și tu, te maturizezi și vei ști să o gestionezi cum se cuvine. Cântarea Cântărilor 3:5
Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp, nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea. Deci nu vă grăbiți, ca să nu suferiți.

Ne grăbim să punem etichete. Dacă am văzut un aspect nițel nepotrivit la cineva, cu repeziciune îl etichetăm. În cele mai multe cazuri, deloc pozitiv. Iar asta nu e bine! Argumentez cu sentimentul neplăcut pe care tu îl ai atunci când ești etichetat injust.

Ne grăbim la replici. Primim o mustrare, un sfat care ni se administrează și nu ne alocăm timp optim pentru cugetare și autocorectare. Dăm replici imediate. Reacționăm. Ne scuzăm. Ne supărăm. Iar aceste reacții sunt specifice instinctelor primare, nicidecum omului manierat, civilizat, educat, născut din nou, matur, creștin adevărat. De aceea uneori eșuăm! Măsurăm o dată. Tăiem. Apoi ne gândim la zece variante de rezolvare a greșelii de măsurare. În loc să măsurăm de zece ori, ca mai apoi să acționăm tăierea.

Ne grăbim cu judecata altora. Am observat. Am criticat. Am judecat. Am condamnat. Nu vă grăbiți! Asta este o treabă de Dumnezeu, nu de om. Nu judecați ca să nu fiți judecați! Este un sfat dumnezeiesc, dat de Domnul Hristos. Nu te grăbi! Mai așteaptă o opinie. Ascultă ambele părți. Ajută! Ai răbdare! Judecă mai bine faptele tale. Condamnă-le prin pocăință și părere de rău. Apoi cere iertare de la Dumnezeu. Și nu vei mai avea timp de alții.

Ne grăbim cu vorba. Cele mai mari suferințe sunt generate de vorbe pripite, necugetate. Cuvântul scos pe gură sau scris trebuie să facă un traseu destul de lung printre valțurile minții. Trebuie depozitat la umbra cugetării obiective. Ținut o vreme la macerat. Zbătut bine, ca laptele. Apoi oferă interlocutorilor smântână de calitate. Mai bine o lingură de smântână curată și de esență, decât un ceaun de lapte crud și nestrecurat (notă personală).

Ne prea grăbim să murim. Prin îngrijorările vieții. Acestea jignesc pe Tatăl ceresc și credința. Și ne îmbolnăvesc. Prin ură. Oo! Ura îmbolnăvește inima și ucide. Prin invidie, care îmbolnăvește ficatul. Minciuna distruge caracterul, iar moartea survine imediat. Păcatul distruge sufletul și te condamnă la infern. Nu te grăbi să mori. Iubește. Iartă. Fă cât mai mult bine. Îmbrățișează cât mai multe persoane. Ajută. Acestea te vor ține în viață. Dar contribuie și la intrarea ta în cer. Crede! Fii răbdădor! Și așteaptă!