S-a stins cât încă era plin de viață, lăsând urme adânci în sufletele și inimile noastre, ale tuturor. A fost un băiat harnic, un bărbat iubitor, un slujitor devotat. Astăzi ne mai alinăm cu faptele lui. Pentru că Onisim a plecat la Domnul.
Lacrimi, durere, necaz și sute de oameni în doliu. Asta a lăsat Onisim Buzduga în urma lui. Mă uitam la sicriu, citeam pe coroane, auzeam predicatorii cu expresii de genul: ” Onisim a plecat la Domnul” sau „Cel care a fost fratele Onisim” și sincer să fiu m-au luat puțin fiorii. Vedeam sicriul de doi metri în fața mea, cu greu mi-am adunat puterea pentru a avea câteva cuvinte de mângâiere pentru familie.
Oricum într-o zi se va întâmpla. Am asistat la scene ce vor semăna mult propriilor funeralii. A rămas în urmă o văduvă de doar 26 de ani. Mult prea devreme Claudia a intrat într-o altă categorie de doamne. Dar ne alină faptul că însuși Domnul se prezintă a fi apărătorul văduvei și al orfanului. Bunul Dumnezeu va avea milă de ea!
O să regret multă vreme de acum înainte faptul că nu am ajuns la Bacova. Și-ar fi dorit să mă mai audă și eu să-l văd. Eu am reușit să-l văd cum nu mi-aș fi dorit, l-am văzut în postura în care el nu m-am mai putut auzi.
La revedere Onisim! Pe curând! Iar familiei i-am transmis deja principul universal valabil: Dumnezeu nu greșește niciodată! Cineva m-a întrebat de ce îngăduie Dumnezeu situații din acestea? I-am răspuns: pentru că Dumnezeu iubește atât de mult pe unii oameni încât îi dorește cât mai curând la Sine.
Am învățat lângă sicriul lui Onisim că familia este cel mai important lucru pe pământ, iar restul sunt detalii. Am învățat că nimeni nu este de neînlocuit și oricât de importanți ne-am crede, ne trecem. Și în urma noastră se ridică oameni mult mai cucernici și mai capabili decât noi.
Am mai învățat că investiția în familie nu este niciodată prea multă și că singurii care vor petrece drumul până la cimitir în lacrimi sunt doar cei apropiați. Ei sunt singurii care ne iubesc până la capăt. Am învățat că profunzimea vieții se reflectă în mare măsură prin curcubeul lacrimilor de lângă coșciugul tău. Am învățat multe…
onisimbotezatu 