Se termină conferința, iar cineva vine hotărât până după altar să dea mâna cu mine. Este Cătălin. Ochii de un albastru ca al cerului senin de iulie, o privire călduroasă și plină de admirație. După ce i-am arătat amabilitate, nu mă mai scapă din priviri. Îmi cere să îmi ducă el geanta, care e destul de grea, cu cărți, agende, tableta, medicamente, Biblia.

Mă însoțește până la ieșirea din biserică. „Probabil o fi prins el drag de mine”, mă gândeam eu. Când am pășit afară, chiar când eram pe terasa de intrare a bisericii, Cătălin se plantează în fața mea cu o încăpățânare afectivă, care în cele din urmă i-a dat câștig de cauză: „Vrei să mă iei puțin în brațe?” Și îmi întinde două mânuțe uscățive și bronzate, care păreau a fi de om mare. Când am întins mâinile și l-am săltat, dintr-o mișcare a fost în jurul gâtului meu, a pus capul pe umărul meu, iar cu picioarele subțirele și lungi mi-a înconjurat talia și s-a lipit ca melcul de frunză.

„Eu cânt la acordeon!”, îmi spune cu o încântare și aere de maestru. Am patru ani și mă cheamă Cătălin. Iar peste umărul lui, văd o doamnă cu ochii în lacrimi, care îmi spune că este mama adoptivă. El este luat în plasament de la casa de copii, împreună cu Sebastian, fratele lui geamăn. Am povestit, ne-am împărtășit gânduri și impresii, apoi tatăl adoptiv pune punct nestăvilitei încleștări și îl deslipește de pieptul meu. Un copil are nevoie de 17 îmbrățișări pe zi pentru a fi în siguranță. Cătălin poate a primit mai multe critici și lovituri în viața lui decât îmbrățișări. Minunata familie în care au intrat acești frățiori este o mare binecuvântare pentru ei. E locul unde se dreg rănile îndurate.

Tu pe cine ai îmbrățișat ultima dată? Cine ți-a simțit bătăile inimii? Cine a fost încălzit la pieptul tău? Iubirea este valabilă doar împărtășită. Știu că ne împiedicăm de ei prin orașe, prin gări, malll-uri, tramvaie. Dar aceste minuni nevinovate, copiii, au o nestâmpărată foame de iubire. Te gândești că poți fi un veritabil preparator de iubire. Pentru ce ai avea brațe dacă nu le simte niciun orfan? Pentru ce ai avea bani, daca nu sunt cheltuiți pe o felie de pâine sau o trotinetă pentru un flămând? Pentru ce ai avea casa mare, daca nu doarme nici un înger în ea? Și rămâne doar combustibil pentru infern? Pentru ce ai avea mașină, dacă nu a transportat nici un bătrân la biserică? În cazul acesta, mașina ta este doar un stăpân al cărui scalv o pornește zilnic în interes egoist!

Răspândiți iubire! Deschideți-vă brațele larg pentru a îmbrățișa pe cel flămând de iubire, în curând le vei împreuna la piept și nu le vei mai putea nici măcar mișca. Pune casa la dispoziția lui Dumnezeu. Fă din ea un han de poposire pentru cei căzuți. Transformă-ți mașina în taxi de îngeri. Când iei salariul, amintește-ți și de cei fără picioare, fără părinți, fără ajutor, fără pâine pe masă. Asta înseamnă să nu vezi în posesiuni avere, ci harul lui Dumnezeu.

Nu uita că în fiecare zi vezi cel puțin un om abătut, stresat, depresiv, flămând, bolnav. Sau dacă nu vrei să-i observi, manifestă iubire și afecțiune față de propria familie: soț, soție, copii, părinți, bunici. Chiar dacă nu vorbesc cu tine, ține minte că în privirile lor se va citi întotdeauna mesajul: vrei să mă iei în brațe? Ia-l! Nu rata șansa de a-L îmbrățișa pe Isus! Oare nu pentru aceste mici acte de slujire se pregătesc răsplătirile lui Dumnezeu? Așa se cresc sfinții.