…Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur (Noroc din toate părţile) , ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile) . Ieremia 20:3

Pașhur = se traduce prin noroc din toate părțile. Pașhur era preot și priveghetor de căpetenii în casa Domnului. Un fel de supervisor peste tot ce mișcă în Casa lui Dumnezeu. Te aștepți de la un astfel de om cu doctorat în teologie și decanul celor mai de frunte teologi, reprezentant în academia evreiască să fie un om de caracter. Să fie bun, cinstit, corect, blând. Dar din câte se vede, caracterul său este incompatibil cu funcția pe care o deține

Ieremia, proorocul Domnului are o proorociei cu Da și Amin! În loc să se conformeze, acest ‘nene’ plin de grade (Pașhur) îl snopește în bătaie pe prooroc. Poate ați mai văzut preoți și pastori bătăuși, dar chiar la acest nivel episcopal, este de neconceput! Da, pentru că fețele bisericești, și nu fac referințe confesionale (că personal nu dau doi bani pe confesiunile umane, fiindcă nu vreau să îi pierd), în loc să se conformeze mesajului profetic prin pocăință, omoară proorocii.

După cum îi este numele: noroc din toate părțile, e ușor de intuit că vorbim despre un oportunist fără caracter, un înfumurat promovat prin pilele părinților, ca și fiii lui Eli din vechime, dar caracterul rămâne unul de borfaș și bătăuș. Doar că norocul nu îi surâde prea mult, că arama sunătoare a caracterului său este dată pe față, atunci când are această răbufnire de nervi, prin care în văzul tuturor varsă gunoiul camuflat sub barba folosită ca un paravan al smereniei, dar el e plin de fiere amară.

Poate că recunoașteți în apropierea voastră acest soi de ‘șefi’. Nu vă impacientați! Soarta lor este cântărită. Parcă nu a fost suficient că umple de sânge pe proorocul lui Dumnezeu, dar îl și condamnă la pușcărie. Fără probe. Fără proces. Fără judecată. Fără nici o faptă de acuzare. Fără martori. Fără motiv. Prin abuz mizerabil de putere își ia liniștit cina, apoi se îmbată și adoarme.

Doar că zorii dimineții aveau să anunțe apusul corupției la nivel înalt. Probabil la presiunea poporului îl eliberează a doua zi pe bietul Ieremia, care îi urzește sentința. „Iată prietene care este adevăratul tău nume: Magor Misabib = spaimă din toate părțile. Da șefu’ Domnul rostește sentința compatibilă pentru caracterul tău. Pentru că Dumnezeu vede dincolo de sutană sau cravata pastorală, vede dincolo de banii și relațiile tale, dincolo de pilele și suportul politic, vede până în cuget. Dacă aici e noroi, fardul nu mai valorează nici doi bani.

După ce își vede toți prietenii politicieni uciși, se retrage suportul politic, vede copiii și neamul distrus moare în robia Babilonului, ca un câine ogar sfâșiat de propriile depresii, spaime și frici, fugind din cameră în cameră. Grasul ajunge slab ca un cadavru, aude voci și năluci la fiecare pas, se trezește cu coșmaruri la fiecare foșnet al frunzelor de plop, pentru că a prigonit și batjocorit public pe omul lui Dumnezeu.

Nu vă jucați cu focul! Nu batjocoriți pe slujitorii lui Dumnezeu! Nu faceți glume pe seama preoților și pastorilor voștri! Nu batjocoriți proorocii Domnului! Haideți mai degrabă să ne pocăim. Să ne întoarcem la Domnul care are milă și vom căpăta îndurare. Altfel, decapitând sfinții, ca Irod, care omoară pe Ioan Botezătorul, sfârșești trăznit de fulgerul lui Dumnezeu din cer, fără milă și în mod năpraznic.

Cât se zice azi, întoarce-te! Să știi că Dumnezeu sărută obrazul slujitorului său scuipat și umilit, ca Alexandru Ioan Cuza cinstitului Moș Ion Roată. Să fim onești în umblarea noastră sub soare, iar Dumnezeu ne garantează nu doar noroc din toate părțile, ci binecuvântare din toate părțile. Altfel spaima va bântui în țară.