Când moare un om, e durere și doliu. Când moare un copil e și mai mare durere, dar când pleacă un sfânt și cerul suspină. Sora Dena a adormit!

Mamă a mai multor copii minunați, soție a unuia dintre cei mai relevanți învățători ai generației noastre, fratele Iosif Anca, dar și slujitoare prin darul profetic pe care l-a primit de la Dumnezeu, sora Dena slujea cu devotament Domnului. Fratele Anca mi-a fost profesor, un adevărat profesor. Într-o duminică am slujit la Betel, la invitația sa, apoi am fost invitat acasă. Aici am cunoscut-o pe sora Dena. O femeie decentă, înțeleaptă, gospodină, cu o gândire teologică profundă, mi-a dat niște sfaturi pe care le aud și acum. Ca o mamă grijulie.

Ospitalitatea a fost la înălțime. Nu mai știa cu ce să ne ospăteze și probabil dumneavoastră, apropiații, știți mai multe decât mine. Așa sunt sfinții: oameni buni; iar după ce pleacă, le simțim golul multă vreme după. Am înțeles de la apropiați că nu ar fi cârtit niciodată pentru suferința grea din ultima perioadă; era mulțumitoare lui Dumnezeu.

O încercare grea pentru Biserica Betel. După ce focul a mistuit o mare parte a clădirii bisericii, acum unul dintre păstorii bisericii trebuie să se despartă, până la răpire, de soția lui. Cu încredere, frate păstor Anca, întăriți-vă, ne rugăm pentru dumneavoastră, că mult am beneficiat și noi de slujirea adusă. Martore sunt aeroporturile, multele țări în care ați slujit neobosit, fără a zice nu.

Sincere condoleanțe și sfântă apreciere față de minunata familie Anca. Vă iubim, vă prețuim și vă vom fi alături în aceste momente de durere.

Negrul este culoarea tradițională de doliu și nu e greșit, dar poate vom purta o cămașă albă, pentru că alb este locul unde sora noastră scumpă a ajuns. Așa se îmbracă și îngerii, în alb, culoarea speranței și a luminii.

Sora Dena, la revedere!