Bună, Moșule. Sunt un orfan din țara lui Andrei. Am 9 ani și am fost abandonat la maternitate de mama mea pentru că un tip a refuzat să mă recunoască, cică ar fi trebuit să îi spun tată, dar nu a fost vrednic. Tocmai ce au trecut sărbătorile și privesc îngândurat la ambalajele bunurilor pe care mi le-ai adus de sărbători. Am o rugăminte la tine, ba chiar mai multe rugăminți.

1. Spune-i doamnei învățătoare că am fost așa fericit ultimele două săptămâni. Am învățat colinde, am făcut joc de rol, ne-a îmbrățișat pentru pozele încărcate pe faceboock. Spune-i dragă moșule că aș fi și mai fericit dacă măcar 10 minute pe săptămână ar petrece doar cu mine. Că în timpul anului, dacă unul greșește ne face să ne simțim toți tâmpiți. Spune-i doamnei și domnilor profesori că așa frumos s-au comportat când clasa era plină de părinți, nu ne-a jignit, a fost îngăduitoare când ne-am uitat rolul. I-am văzut în ultimele săptămâni pe domnii profesori foarte ocupați și stresați ca totul să iasă bine. Oare pentru binele nostru sau pentru imaginea lor? Au petrecut așa mult timp cu noi, au fost afectuoși, ne-au îmbrățișat, am colindat, au zâmbit… Spune-le dascălilor noștri să rămână așa până la sfârșitul anului.

2. Te mai rog să mergi și la domnii primari din țara lui Andrei, care ne-au adus un cadou în valoare de 15 lei, spune-le că am fost foarte fericiți și că în fiecare an ne aduc aceste cadouri, dar mai spuneți-le că am vrea să facem sport ca toți copiii normali din lumea asta. Avem nevoie de un teren, de o sală, de resurse didactice, de infrastructură școlară. Nu ai putea să mergi tu, moșule, cu această scrisoare la ei?

3. Spune-le părinților care au copiii acasă și care sunt colegi cu mine, că îi văd foarte triști pe copiii lor. Când trece vacanța mi-au spus că părinții uită că au copii, au joburi, afaceri, și îmi povestesc colegii că a fost ca în rai în seara de colindă, cadourile de sub brad, mâncarea, jocurile, dar îi văd pe colegii mei (care au părinți) mai nefericiți decât mine, care nu am. Spune-le, rogu-te, părinților să nu uite că au copii, să se joace cu ei, să râdă, să construiască puzzle și Lego City, că în curând vor crește mari și nu vor mai avea nevoie. Atunci vor regreta amarnic fiecare clipă pierdută pentru lucruri de nimic.

4. Te-aș mai trimite moșule într-un loc periculos, la politicieni. Spune-le că frumoase mesaje ne-au dat de sărbători: Să trăim bine! Să fim fericiți! Să fim bucuroși! Dar spune-le că ne este frig, suntem zeci de mii de orfani fără apărare, ținta proxeneților, dispărem și nimeni nu ne caută, suntem triști, ne iubiți, nefericiți, singuri și flămânzi. Spune-le să ne apere, să ne arate că le pasă de noi, să ne mai șteargă niște lacrimi.

5. Mergi te rog și la biserici, care ne iau cu asalt de sărbători, apoi 360 de zile uită că existăm. Spune bisericilor că însuși Dumnezeu este apărătorul orfanilor. Spune-le că avem nevoie de o coajă de pâine în fiecare zi. Vin în echipe și își fac poze cu noi, ca mai apoi să le încarce pe Insta, urmărind like-urile și inimioarele altora, iar noi, a doua zi, suntem iar flămânzi și nimeni nu ne aude. Nimeni nu ne mai vede. Spune bisericilor că suntem vii, că avem inimă și sentimente. Cum ne vor chema la biserică atunci când vom fi mari? Să nu se mire că venim doar la Crăciun și la Paști… Ei ne-au învățat așa, că doar atunci și-au adus aminte de noi.

La final, moșule, știi ceva? De fapt, nu am încredere în tine deloc. Toți aceștia la care te-am rugat să mergi, îmbracă nonșalanți hainele tale, să ne spună că ești bun. Bun la ce? Pe mine, sincer, nu m-ai impresionat. Rămân cu Dumnezeu care mă iubește, îmi dă aer și pâine, nu doar de Crăciun, mă îmbracă în iubirea lui, îmi zâmbește zilnic și îi simt căldura îmbrățișării.

Du-te moșule, la politicienii tăi, rămâi cu filantropii și postacii tăi, împrumută-le costumul tău în fiecare an și nu se vor schimba niciodată. M-am lămurit cu tine moșule, eu vreau să rămân cu Isus. El este singurul care alină durerile mele. Tu nu ai făcut decât să îi confiști sărbătoarea și ieslea și să mimezi mila lui în cursul unei seri, dar El rămâne același Hristos pentru totdeauna.

Cu multă dezamăgire față de tine, moșule, și de cei cărora le împrumuți haina o dată pe an, al tău abandonat orfan după Crăciun, un fiu, un anonim din țara lui Andrei.