Începând cu seara Sfântului Andrei până la Bobotează am avut cel puțin șapte zile de sărbătoare. Zile rânduite pentru încărcarea spirituală sau împuternicire duhovnicească, în ce măsură sufletul tău a simțit că e sărbătoare? Pentru foarte mulți co-naționali, această perfuzie ar trebui să țină până la Paști, când mai calcă pragul unui sfânt Lăcaș de închinare. Oare mâncarea multă pe care ai mâncat-o în noaptea de Revelion te ține până la Paști? Nuu, zici! Trupul slăbește, iar a doua zi are nevoie de mâncare, dar oare sufletul nu e la fel de flămând?

În Sfânta Scriptră este scrisă o pildă care sună așa: Pilda bogatului nebun, Luca 12. Sunt curios să văd de ce nebun. Omul acesta avea mai multe moșii, iar într-o toamnă bogată a fost surprins vorbind singur referitor la gestionarea belșugului său: Ce voi face cu atâta recoltă? Aaa! Iată ce voi face: voi strica hambarele, voi face altele mai mari decât ele, le voi umple și apoi voi zice sufletului meu: suflete, ai multe bogății strânse pentru mulți ani, odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te.

Părea că nimeni nu știe ce gândește, cum nici noi nu știm ce este în mintea unui om, bogat sau sărac. Dar însuși Dumnezeu din cer intervine în forță cu niște cuvinte înfiorătoare, rostind sentința definitivă și irevocabilă de condamnare la moarte: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul și lucrurile pe care le-ai strâns ale cui vor fi?

Condamnare la moarte?! Da. Află dacă nu cumva ești pe lista condamnărilor irevocabile ale justiției divine. Verdictul de nebun l-a primit din câteva motive:

1. Egoismul. Când a văzut că îi merg afacerile imediat s-a gândit la destinații exotice, la distracție, la desfrâu, la el însuși, fără a ține câtuși de puțin cont de săraci. Lipsa compasiunii pentru săraci, este semn al înfiripării nebuniei. Cine a beneficiat de surplusul binecuvântărilor tale de anul nou?

2. S-a făcut stăpân pe sufletul său. Acum voi zice sufletului meu. De când? Aud adesea expresia: „O viață am, o trăiesc cum vreau!” O ai? Este a ta? Este singurul lucru etern pe care l-am primit prin suflarea gurii Sale de la însuși Dumnezeu. Asta înseamnă că îi aparține, că e a Lui. De aceea zice: îți voi cere înapoi! De aceea apostolul Pavel zice: Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine! În tine cine trăiește?

3. Nebunia de a crede că sufletul se hrănește cu lucruri materiale. Mănâncă, suflete! Dă-i cu langoși, mici și bere! Nu, prieteni! Sufletul, care este spirit, nu mănâncă lucruri materiale, el are nevoie de hrană duhovnicească: rugăciune, Biblie, căntare, meditație, sfințire. Dacă mergi o dată la trei luni la biserică, oare cum arată sufletul tău? Așa-i că este subnutrit?

4. Să crezi că tot ce ai îți aparține. Sufletul meu, hambarele mele, recolta mea, grâul meu, viața mea, veselia mea, mașina mea, jobul eu, casa mea etc. Oare toate aceste lucruri nu sunt în administrația mea? Nu sunt ele prin mila și îndurarea lui Dumnezeu? Nu el mi-a dat sănătate să le realizez? Atunci de ce să mă laud cu ele? Le pot pierde într-o clipă!

Dar oare, dacă Dumnezeu ar interveni la revelioanele și sărbătorile și concediile noastre, ce opinie ar avea? Suma tuturor preocupărilor noastre de sărbătoare sunt incompatibile cu esența sărbătorii și hrana duhovnicească. Ce câștigă sufletul pe o pârtie de schi, sau la mare, sau prin băuturi și îmbuibare cu mâncare sau prin distracții și discoteci? Oare ce ar zice Dumnezeu ieșindu-ți înainte atunci când e sărbătoare vis-a-vis de preocupările tale?

La o analiză amănunțită și responsabilă, ce vezi în oglinda spirituală? E adevărat că s-a deviat flagrant și impertinent de la esența sărbătorii, de la glorificarea Sărbătoritului? Înapoi la esențe! Înapoi la Biblie! Înapoi la conținut! Înapoi la Dumnezeu!

Altfel, nebunia pândește la ușă minții noastre, iar cum a găsit o portiță, intră pe nesimțite și să știți- poate fi devastatoare!

Dacă este vocea unui Dumnezeu blând și iubitor între rândurile mele, ia seama!