Suntem mai săraci cu un Ravi putere. Riscăm să ajungem mai vulnerabili în fața atacurilor ideologice și filosofice, dacă nu vom cere de la Dumnezeu o inimă ca a lui Zacharias. O inimă luptătoare nu pentru dogme, nici pentru păreri (acestea sunt pentru oamenii mediocri). R.Z. a ales altă luptă, APOLOGETICA. Unii poate nu știu cu ce se ocupă aceasta, apărarea credinței, în cazul nostru a credinței creștine, a creștinismului în general.

Cel de-al doilea Război Mondial se încheiase lăsând în urmă vreo 50 de milioane de morți, dar a urmat o perioadă de alți 70 de ani în care războiul filosofic reușea să ridice victimele la sute de milioane. De la Hitler cu rasa ariană, revoluția sexuală din anii ’70, mișcarea feministă, filosofiile lui Marx, Hegel, Nietzsche( care, prin miopie, vede un Dumnezeu mort), la filosofiile noii toleranțe, privind ideologia de gen ș.a. Toate acestea au făcut victime irecuperabile în rândul creștinilor. Ca un dar duhovnicesc, Dumnezeu ni l-a trimis pe Ravi Zacharias.

În luna noiembrie am petrecut o noapte în New Delhi( capitala Indiei), locul în care Ravi s-a întâlnit cu Dumnezeu. Adevărul este că nu putea Dumnezeu să ne predea o lecție mai clară a suveranității Sale: să ridice un adolescent hindus, depresiv și politeist, ca cel mai mare apologet al creștinismului. Iar Ravi și-a luat în serios slujba și preț de câteva decenii a ținut piept uraganelor filosofice, iar cu delicatețea și spiritul său asiatic și unic, a reușit să păstreze prin conferințe și scrieri religia creștină în calculele mondiale.

Dumnezeu lucrează! E drept, dar El lucrează cu oameni, doar cu cei cu adevărat devotați. Pericolele care-i pasc pe creștinii saturați sunt exponențial mai mari decât cele care îi pasc pe niște agnostici îndoielnici și sinceri, care încă mai caută după Adevăr.

Ravi Zacharias a plecat la răsplătire. De câțiva ani subliniez nevoia de oameni devotați, coerenți, capabili, atât prin plinătatea Duhului Sfânt cât și prin acuratețea unei teologii sănătoase, cunoscători desăvârșiți ai Sfintelor Scripturi. Astfel de oameni au făcut posibilă înaintarea Evangheliei pentru a ajunge până la noi. Iar noi suntem responsabili să o ducem mai departe. Așa cum este!

Nu apărători de dogme! Nu teologia baticului și a fustei! Nu vehemență în aspecte culturale! Nu perpetuatori de datini fără bază biblică! Nu îndoctrinați în nimicuri! Nu sectari obosiți și irelevanți! CI OAMENI CONSACRAȚI ȘI PROFUNZI, PLINI DE DUHUL SFÂNT ȘI TARI ÎN SCRIPTURI.

Apocalipsa 3:10
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă , ca să încerce pe locuitorii pământului. Vorbim de reciprocitate privitor la garanția protecției divine. E mare nevoie de apărători(apologeți) ai Cuvântului.

Doamne, scoate lucrători la secerișul Tău! Dar scoate și oameni care să îl păzească de neghină, dar mai ține-l între noi pe featele Zac Poonen(un alt apărător de origine indiană)

Pe când mă găseam cu 0(zero) educație pre-maritală și post-maritală, mi-a căzut în mână cartea Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca. Învățăturile din paginile ei au suplinit sfaturile unui părinte, chiar ale unui psiholog. De asemenea și celelalte cărți au fost izvor de binecuvântare pentru milioane de oameni.

Părinte! Părinte! Frate Ravi, lasă-ne mantaua apologeticii!