Din ciclul REPERELE IUBIRII

Dragostea nu urmărește propriile interese. Persoana care te iubește cu adevărat, va fi cu mult mai preocupată de binele tău, de bunăstarea ta fizică, psihică, emoțională și spirituală. Cele patru domenii sunt inseparabile. Să nu ai niciodată încredere într-un bărbat spre exemplu care evită biserica, el, în calitate de preot al familiei este responsabil de echilibrul spirituală al familiei întregi. Dacă nu iubește biserica, îndoiește-te de bla blaurile lui. Dacă își iubește familia trebuie să o ducă pe drumul bun, pe drumul Împărăției Cerurilor cu Hristos. Același lucru și despre doamne.

Există o tendință nativă de egoism chiar și într-o relație sănătoasă, de aceea recmand parteneriat strâns cu Hristos, tocmai aici trebuie vegheat, pentru că nevegherea poate duce la eșec. Dacă dragostea este curată, atunci este totul atât de simplu. Eu sunt maxim preocupat de binele și fericirea soției, ea devenind prioritate pentru mine, iar în mod intrinsec și neforțat beneficiez de reciprocitate. Egoismul apare odată cu frica și neîncrederea în partener. Practic, egoismul este o formă de a-ți face singur dreptate, un fel de răzbunare, nu mai am încredere că el/ea mă poate ajuta, așa că mă ocup singur de mine. Fals!

Dragostea de Dumnezeu, caută folosul Împărăției. O caracteristică a vremurilor din urmă este tocmai aceasta: iubirea de sine, atașată altor trăsături necugetate: (2 Timotei
3:2) Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie. Priviți în jur și observați dacă nu suntem acolo. Mașina personală ne-a izolat între vecini, telefonul ne-a robotizat, stai pe tramvai și te umple mila să observi cât de singuri sunt oamenii fiecare izolat în lumea telefonului personal.

Cred în acea minoritate care mai iubește, care hrănește săracii, construiesc case, își i-au timp să asculte pe alții, să se roage pentru ei, să iubească pe semeni. Și tu poți fi unul dintre ei!

Asta a făcut Hristos, o viață întreagă a fost în slujbă altora. De fapt ce trebuie să faci tu? Să lași veșnicia din tine să se manifeste. Să gândești ca Dumnezeu, să vezi oamenii prin ochii Lui, să iubești cu inima lui Isus și vei fi coleg de veșnicie cu Sine.

Egoismul izolează. Egoismul atrage după sine și alte păcate grele, unele chiar cardinale ca: lăcomia, zgârcenia, mândria, disprețul, trufia etc. O viață egocentrică este una searbădă, rece, rușinoasă, iar în urma ei oamenii vor scuipa, dar cine se cheltuie pentru alții rămâne veșnic pomenit și răsplătit. Asta este cea mai minunată versiune a iubirii, te investești în oameni, iar apoi te va culege Dumnezeu în veșnicie, unde te așteaptă aprecierea și răsplătirea.

Nu căuta obsesiv folosul tău! Nu urmări cu orice chip propriile interese! Mai lasă-I și lui Dumnezeu o marjă de binecuvântare, iubește cu adevărat și, fă ce vrei!