Din ciclul REPERELE IUBIRII

nelegiuire, definiție/paradigmă = Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale Si: fărădelege, infamie, ticăloșie.

„Vreți să continuăm, deci?” A întrebat Platon, la care tot el spune: „Haideți să începem prin a defini termenii”. Am auzit de multe ori vorbindu-se despre nelegiuire, dar, probabil destul de mulți nu știu să definească ce înseamnă acest lucru. Infamie, ticăloșie, crimă.

Ce te face să râzi? Si ce te face să plângi? Sunt două dintre întrebările fundamentale care fac transparent ca geamul caracterul unui om, astfel că vezi exact ce este în el. Dacă are dragostea, nu se va bucura de răul altuia, poate chiar va plânge, dacă nu are dragoste va fi batjocoritor.

Dragostea nu găsește satisfacție în rău. Se zice că bârfă spre exemplu, crează o stare de confort, prin surplusul secreției de endorfină. Asta înseamnă că bârfitorul se simte bine vorbind de rău pe alții. Vai de el confort asigurat de nelegiuire, de bârfă, de necazul altuia! Doar un om controlat de forțe oculte are astfel de satisfacții.

Sunt oameni care se și laudă cu nelegiuirea, cu păcatul, lauda aceasta este de fapt rușine publică. Nu poți să vorbești bucuros de o nelegiuire pe care ai făcut-o, nu poți să te lauzi cu păcatul ca și cum ai vorbi de niște fapte mărețe, onorabile. Asta numai dacă habar nu ai ce înseamnă iubire și compasiune.

Dacă găsești plăcere în a batjocori pe alții, dacă te satisface păcatul, dacă te bucuri de nelegiuire, dacă te relaxezi bârfind colegii și frații în timp ce îți bei cafeaua, află că nu știi să iubești. De fapt în inima ta este vraiște, ai nevoie acută de intervenție divină, de Duhul lui Dumnezeu care să toarne înțelepciune și dragoste hristologică. Cine nu iubește, nu va ajunge în cerul iubirii lui Dumnezeu.

Să te întristeze nelegiuirea! Să te amărască durerea aproapelui! Să dezvolți compasiune pentru necazul celuilalt! Să vă bucurați de pace, căutând-o cu orice preț! Să atenuați conflictele turnând apă nu gaz! Și veți fi copii ai Tatălui ceresc.