Ziua a 12-a Dragostea nu se mânie

Din ciclul REPERELE IUBIRII

mânie def: 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva Si: furie.2 Supărare. 3 Iute (sau grabnic, rău) ~ Care se înfurie ușor. 4   Cuprins subit de un acces de enervare, de furie. 5 Pornire dușmănoasă și statornică împotriva cuiva Si: resentiment.6 A ține (cuiva) ~ A dușmăni. 7  A se supăra. 8 A se încăpățâna. 9 Nenorocire.

Simpla lecturare a definiției poate evidenția dezastrul creat de excesele de mânie sau furie. Specialiștii au constatat că atunci când ești agitat, se pierd aproximativ 10 procente din capacitate de concentrare. Dacă ești nervos ajungi pe la 50%, dacă te înfurii ajungi la 25%, iar dacă ajungi la isterie, scade sub 10%. Asta înseamnă că te apropii de frontierele nebuniei, și ești capabil de orice, inclusiv de crimă. Amorțește auzul, se întunecă vederea, vorbirea devine urlet. Ați auzit expresia mărturisită de criminali: „nu am mai văzut nimic în fața ochilor, nu am mai judecat normal, nu auzeam nimic și am acționat”, iar acum sunt în pușcărie, unii pe chiar viață.

Dar poți foarte ușor să fii în carceră mâniei la tine acasă. Izbucnirile nervoase sau dușmăniile vechi și închistate în ficat, pot recidiva în orice circumstanță, iar excesul de furie este ca un baraj care cedează sub presiunea aluviunilor și care prăpădește totul în cale. Generând violență/agresiuni, despărțiri, răni, divorț etc.

Biblia are foarte multe referințe la mânie, 195 de referințe, dar majoritatea au a face cu oameni blestemați, care au lăsat blestem și nenorocire în urma lor. Primul este Cain, care devine primul criminal al lumii, capabil de a omorî un sfert de planetă, prin moartea lui Abel. Mânia nu ține cont de frate sau soră, tată, mamă, soț, soție, ea ucide. Apare des expresia: s-au aprins de mânie. Mânia deci, este ca un foc ce pârjolește totul în jur, lăsând pagube, scrum și din păcate și cadavre.

Iacov este destul de aspru cu Simeon și Levi, care în exces de furie au lăsat în urmă lor adevărate drame: Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, Și furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărți în Iacov Și-i voi risipi în Israel. Geneza 49:7 Și dacă nu ai la inimă pe cineva, nu e obligatoriu să îți bei cafeaua cu un antipatic, dar păstrează decența respectului, a bunului simț și a iubirii sociale față de el.

Dragostea nu se mânie. Cel care are de suferit, în primul rând este mâniosul, apoi apropiații vor fi poluați de deversarea mâniei lui, apoi diavolul e la el acasă. Sunt momente în viață când trebuie să pui piciorul în prag, dar nu tăia pragul cu drujba, pune piciorul în așa fel încât să nu dărâmi stâlpii de susținere ai casei: iubirea, armonia, înțelegerea, pacea, bucuria.

Tot din definiție despistăm că resentimentele, furia, răutatea, dușmănia, au la bază ca principală cauză lipsă de iubire. Practic persoana aceasta a fost abuzată, traumatizată fizic, emoțional, psihologic. Fie devine o persoană cuminte și liniștită, fie sub forma răzbunării pe soartă, se transformă într-un abuziv mai mare. Depinde de relația lui cu Hristos. Îl poți ajuta doar iubindu-l.

Soți întorși din luna de miere!

Câteva meditații despre mânie de la înțelepți, care îți vor fi utile în viață:

(Prov 14:29) Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute face multe prostii.


(Prov 16:32) Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.


(Prov 22:24) Nu te împrieteni cu omul mânios și nu te însoți cu omul iute la mânie.


Proverbe (30:33) căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge și stoarcerea mâniei dă certuri.

(Luca 6:11) Ei turbau de mânie și s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
Deci mânia duce la turbare, transformă omul în câine, apoi în demon. Până la urmă au omorât pe Isus.

(Efes 2:3) Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți.

(Efes 4:31) Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.

Cine iubește se iubește. Nu îți cere Dumnezeu să iubești pe semeni mai mult decât te iubești pe tine. Dacă nu îți maltratezi propria persoană, atunci nu maltrata, nu agresa nici pe ceilalți. Rugăciunea și postul sunt vitale pentru eliberarea de mânie. Iubește-te și nu permite mâniei să te depersonalizeze, să te transforme în diavol turbat. Nu uita că ești fiu de rege, oaie a Blândului Păstor. Fiți blânzi și, pur și simplu iubiți!