Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea. – Cântarea Cântărilor 8:4

Dragostea vine, doar că nu se grăbește. Orice presiune din partea cuiva, fiecare grabă din partea lui sau a ei, este o formă de abuz, care ar trebui să îți pună niște semne de întrebare. Este o tendință egoistă de neastâmpăr, de grabă, de forțare a notei într-o relație, cere de la Dumnezeu înfrânarea poftelor. E roadă a Duhului Sfânt.

Dragostea sinceră așteaptă. Dragostea sinceră implică și un minim de maturitate, care îi va permite dragostei să viseze, să își dozeze energia pentru o viață întreagă. Este vreme pentru consumarea pasională a iubirii, nu poți pretinde totul în aceeași zi. Așteptarea implică răbdare, calm, timp, toate acestea denotă respect față de persoana iubită, că fără respect, nu este dragoste.

Nu vă grăbiți în ale iubirii! Lucrurile importante nu se fac în grabă, cu atât mai mult în cele mai importante trăiri ale iubirii. Aici trebuie construit cu răbdare, timp, valori, principii și mai ales Dumnezeu. Tot ce se construiește fără Dumnezeu, nu dăinuiește. Consultându-l pe Camil Petrescu ne amintim că: „O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie, trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei.”

Mai bine mai aștepți puțin, decât să iei decizii pripite. Lipsa discernământului în alegeri, te motivează la mai multă rugăciune, meditație, consultare, iar nu la decizii fără cap. Alegerile făcute în dileme și confuzii sunt regretabile și generatoare de multă nefericire.

Soarta îi va răsplăti pe cei responsabili. De fapt nu există soartă, destinul este o reflexie a deciziilor noastre. Tatonarea terenului și analiza rațională, obiectivă a realității este mult mai de apreciat, decât prea încrederea în sine. Este un timp al pregătirii prin rugăciune, curăție, slujire, dezvoltare a virtuților, autodisciplină etc. Toate acestea ar trebui să fie preocupările fetelor și ale băieților în perioada prematrimonială, nu flirturi și pierde-vară. Societatea va evidenția diferențele dintre înțelepți și neînțelepți.

Nu stârniți, nu treziți dragostea. Cu alte cuvinte nu vă jucați cu focul! Nu vă adunați provocări emoționale care ar bate rațiunea. Provocări pe care trupul și creierul nu și le pot asuma, acestea ar aduce dezechilibru, suferință, stres și lacrimi amare, să nu mai vorbim de păcatele derivate din relații interzise. Nu poți la 13 să-ți asumi nimic serios, ce să mai vorbim de complicata iubire. Tot Petrescu ne vorbește despre acea „drojdie a durerii” pe care o implică dragostea. Aceasta are euforiile și fantezia ei, dar e îmbinată cu multe lacrimi și suferință.

Dragostea vine, dar grijă mare să nu o pierzi! Prea multă precauție și tatonare, a abandonat pe mulți în părăsitele gări emoționale, iar trenul cu iubire și-a continuat maratonul. Nu poți fi exagerat de pretențios/ pretențioasă, că vei îmbătrâni în gara singurătății. Trebuie să existe o formă de tolerare, de asumare a iubirii, de renunțare la iluziile perfecțiunii. Fiecare om are atuurile și defectele sale, acestea trebuie acceptate și iubite.

Nu stârniți, nu treziți, se adresează aici, mai ales adolescenților până la 16-17 ani. Aceștia au dileme și frământări și tendințe egoiste, dar peste 20-22 de ani ar spune cam așa: deschide ochii, prinde trenul, nu rata oportunitatea, înrolează-te și iubește!

Cu responsabilitate, cu credință, cu rațiune, cu rugăciune, cu maturitate și….cu Dumnezeu înainte! Iar de se aud „cântăreți” pe note false pe la ferestre, spunele franc: Aștept dragostea mea, te rog nu mă trezi!