Din ciclul REPERELE IUBIRII

‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi. Marcu 12:30

Toți oamenii „iubesc” pe Dumnezeu, dar cu toate acestea se poate ajunge departe de față Domnului. Atenție! Porunca zice: să iubești pe Domnul Dumnezeul TĂU. Vorbim, deci de o relație personală cu Dumnezeul tău. Pot să spun până răgușesc la general că iubesc pe Dumnezeu, dar dacă nu este al meu și eu al Lui, atunci iubirea este sub semnul întrebării. Sau mai bine zis nu este iubire.

Cum iubești?

1. Cu toată inima ta. Asta implică centrul sentimental al ființei umane. Eu îl iubesc pe Dumnezeu cu sentimente curate. Îndrăgostirea mea, trebuie să aibă în ea intenții sfinte și măsuri de respect și reciprocitate rezonabile.

2. Cu tot sufletul. Centrul emoțional al ființei mele. Plâng pentru păcatele mele, dar și pentru bucuriile prin care Dumnezeu mă copleșește. Râsul meu nu implică batjocoră sau umilință, ci pur și simplu vine ca o relaxare a trupului, a sistemului nervos. Cine iubește pe Dumnezeu cu tot sufletul are bun simț, respect, bune intenții, binefacere, toate acestea sunt vindecate de predarea sufletească/emoțională iubirii divine.

3. Cu tot cugetul tău. Apostolul Pavel îl îndemnă pe tânărul slujitor Timotei astfel: … și să păstrezi credința și un cuget curat, pe care unii le-au pierdut și au căzut din credință. 1 Timotei 1:19. Află că nu doar criminalii, proxeneții, hoții și alții sunt pierduți pe tărâmul nebuniei, ci și „creștinii” cu mintea bolnavă de judecată, bârfă, minciună, imagini purcate, prejudecăți etc. Iubește-L pe Dumnezeu cu tot cugetul, astfel păcatului nu-i va mai rămâne nimic a distruge.

4. Cu toată puterea ta. Centru tău gravitațional, capacitatea intelectuală, înzestrările native, trupul tău, toată puterea ta, trebuie închinate lui Hristos. Dacă sunt făcute cu recunoștință și modestie, Dumnezeu își va lua slava iar tu îți vei lua răsplata.

Apelez la un tablou al imaginației nebunesc: Ai fi mulțumit ca soțul/soția să îți ofere o zi pe săptămână, iar restul să stea la cel mai mare dușman al tău? Să doarmă la el/ea acasă? Dar să vină acasă la copii o dată pe an? Categoric nu! Așa este? Atunci Dumnezeu cum ar fi mulțumit să petreci o zi la Paști, iar alta la Crăciun cu Sine, iar restul de 363-364 de zile cu diavolul? E cruntă realitate în care trăiesc milioane de „creștini”.

Dumnezeu este pe principiul totul sau nimic! Ori ești al Lui în întregime, ori al altuia. Iubește-L pe El cu toată ființa ta și vei fi cu adevărat fericit. Altfel, ești un pribeag fugar care aleargă nebunește după nici el nu știe ce! Este El Dumnezeul tău personal?

Pot face parte dintr-un neam întreg de sfinți și oameni devotați, nu îmi folosește la nimic, dacă nu am relația mea cu El, să fie Dumnezeul meu, iar eu copilul Său! Asta înseamnă să îl iubesc nu doar pentru ceea ce îmi dă și face, ci mai ales pentru ceea ce El este, pentru caracterul său Mântuitor.