„Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginți. Matei 26:15
Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” Luca 22:47-48

Te sărut Hristoase! Dar balele-i curg pe arginți, ca boului când vede făina de porumb! Acest om care a făcut pact cu diavolul, a ajuns ca un câine hărțuit de propriile pofte nesăbuite, de lăcomie și trădare, în cele din urmă sfârșește prin moarte năpraznică. Adevărul este că nu te poți juca de-a pisica și șoarecele cu Dumnezeu și să câștigi tu.

Iuda este un caz nefericit, un profil de om eșuat, care a avut toate șansele de partea sa, în a ajunge un sfânt ca ceilalți apostoli, dar le-a ratat treaptă cu treaptă. Toate deciziile sale au fost cu bumerang, tot ce a gândit și a făcut rău împotriva altora s-a întors împotriva lui, iar în cele din urmă ajunge la suicid.

Nu-i singur Iuda vinovat! Așa cum atât de frumos recită Florin Piersic poezia lui Costache Ioanid. Nu e doar el vinovat de sângele ce se dădu, nici marii preoți, nici Pilat, ci lume-ntreagă prin păcat, mai cu seamă și eu și tu.

Iuda, om sau vârcolac? Mai degrabă om care alege să se transforme în drac. (Citez din Isus). Oare nu vedem asta la fiecare pas? Oameni care cântă în strană Troparele învierii, iar mai apoi mahmuri de băutură cântă pe gama diavolului pușca și cureaua lată, manelele lui Salam si alte câte. Oameni care predică la altare, apoi le înjură pe fiecare împarte (altar, biserică, lumânare, nafură, cruce, Hristos, Dumnezeu, etc.) Nu uitați! Iuda nu a sfârșit bine!

Intrăm în biserică, ne punem în jurul capetelor aura de sfinți, ne îmbrobodim bisericește, iar la ieșire ne transformăm în fiare. Băgăm capetele în bostanul de Halloween, de se sperie familia când urlăm și facem ca toate arătările, dar mai rău este că trezim dizgrația lui Dumnezeu. Iar toată viața nu este decât un maraton al măștilor, o mascaradă religioasă, un fel de cameleonism bisericesc. Iată de unde vine răul. Nu mai puneți vina pe americani, guvern, ruși, neamuri, părinți, privește în oglindă! Acolo e vinovatul!

Duplicitatea duce la nebunie! Ajungeți un fel de Nero, el face piese de teatru, e și actor și regizor, el joacă, el aplaudă, el râde, el jurizează. În cele din urmă, într-un moment de dedublare personală, dă foc „cetății eterne” Roma. De altfel, singurul lucru bun pe care l-a făcut în viață. Adevărul este că nu poți rămâne întreg la minte după ce o viață întreagă te-ai îmbătat cu sângele sfinților. Aceeași este soarta bârfitorilor, neiertătorilor, calomniatorilor și prietenilor lor.

Te sărut, Hristoase! Din dragoste Iuda? Normal, Hristoase! Atunci de ce îți curg balele peste arginți?

Iubiților, să nu ne îmbătăm cu apă rece! Să nu îl confundăm pe Dumnezeu cu muritorii de rând: căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. Așa îl vede autorul pe Stăpân în Psalmul 139:4.
Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică, avea să ne lămurească apostolul Pavel în Galateni 6:7-8

Noi suntem concentrați pe replici, pe teorii și dogme bine ticluite, Hristos are ochii pironiți pe inima noastră, El vede exact ce este acolo. Dacă sunt germeni de Iuda, haideți să ne pocăim! Să ne smerim! Și vom căpăta îndurare. La el au fost arginții, la tine poate fi: lăcomia, invidia, neieretarea, ura, vrăjitoria, avortul, preacurvia, bârfă, minciună, neascultarea, hoția etc. Trebuie mărturisire punct cu punct.

Sărutul lui Iuda, poate fi senzual sau senzațional, dar niciodată spiritual. Lingușeala nu e adevăr, cum declarațiile nu sunt iubire. Adevărul este că s-a cam scârbit și Dumnezeu de ipocriziile noastre. Câtă vreme zornăie arginții vinovați în buzunarele noastre, nu putem pretinde a fi altceva vorbăriile noastre decât aramă sunătoare și chimval zăngănitor.

Sărută-L pe Dumnezeu, dar și cu inima. Verifică buzunarele, portofelul, poșeta, cugetul, inima, rațiunea, dacă acestea nu sunt curate, sărutul e spre osândă, iar sfârșitul poate fi năpraznic. Iubește-L pe El, dar de-adevăratelea, atunci vei avea parte de milă, vei fi iertat, salvat, recuperat de pe marginea gropii, din ștreangul suicidului spiritual.

Ah Doamne! Și noi am fost un Iuda! Dar astăzi suntem iertați sau putem fi iertați prin sângele lui Hristos! Lasă iertare, Tată!