Judecatori 15:12 Ei i-au zis: „Noi ne-am coborât să te legăm, ca să te dăm în mâinile filistenilor.” Samson le-a zis: „Jurați-mi că nu mă veți omorî.”

Este adevărat, tot prin puterea Ta, Doamne, voi birui inamicii, oricâți ar fi ei, dar te rog ai grijă la frați. De ei îmi este cel mai frică, ei sunt singurii care mă pot ucide cu: vorba, cu părerea, cu atitudinea. Ei știu exact secretul puterii, ei cunosc vulnerabilitățile, ei lovesc direct la țintă. Măcar Dalila tunde cu foarfeca, dar fratele tunde cu barda. Dalila taie doar părul, dar frații îți iau si pielea dacă îi superi.

„Păzește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă păzesc eu”, spunea proverbul românesc. Eu L-aș lăsa pe Dumnezeu și la unii și la alții.

Viața este ciudată și are culorile ei, predomină griul. Cât ești la mâna dușmanilor te apără Dumnezeu pentru că te rogi, postești, ceri ajutor, ești în gardă, dar nu e la fel când vine vorba de frați. Te trezești cu ei năvalnic înaintea peșterii. Sunt imprevizibili și furtunoși, vin neanunțați, dintr-o dată și hotărâți să ucidă.

Cum să omori o mie de oameni înarmați și să implori pe frații tăi, iudei prin genă: jurați-mi că nu mă veți omorî! Știa și Samson unele lucruri. Îi cunoștea, nu se temea de forța lor, fizic i-ar fi măcelărit, el se temea de îngustimea minții lor. Nu distanță dintre umeri este ceea ce contează, poate fi cât a lui Rambo sau Rone Coleman, ci puținii centimetri dintre tâmple sunt cei mai periculoși. „Noi doar te legăm și de dăm pe mâna lor” Egal condamnare la moarte. Să nu dați frații pe mâna dușmanilor, să nu vorbiți cu dușmanii despre ei, dușmanii nu se mulțumesc cu puțin, ei vor să ucidă. Nu fi complice!

Niciodată nu m-am temut sau jenat de recomandările sfioase ale unui om inteligent, chiar dacă îți spune apăsat ceva, te vindeci, dar să fugi de convingerile unui om și viclean și neinteligent. Să fugi pentru că el „știe” exact cum stau lucrurile.

Și Isus a fost mușcat, iar la final omorât. De cine? De nepoții acelorași oameni care au venit la stânca lui Samson. Doar că Isus nu i-a implorat să nu-L ucidă. I-a lăsat să-și facă de cap. Iar un cap mic e în stare de mari „isprăvi”. Îmi spuneți că sunteți fiii lui Avraam, dar căutați să mă omorâți. Așa ceva Avraam nu a făcut!

Păziți-vă! Fiți atenți! Stați în gardă! Și vă mai vând un pont: Dați-vă pe lângă Dumnezeu, nimeni nu a pierdut în preajma lui. Dacă ești copil de Dumnezeu, cine se atinge de tine se atinge de lumina ochilor Săi, pentru că îi suntem dragi. De aici, nu mai există nici o teamă.