„Cum e familia? Cum sunt copilașii? Cum vă simți? Aveți tot ce vă trebuie? Ne tot întrebați pe noi la fiecare slujbă de sănătate, vă rugați pentru noi, ne ajutați, iar noi nu ne gândim că și dumneavoastră sunteți om și aveți nevoie de încurajare.”

Credeți sau nu, acestea sunt cuvintele unei surori din biserică. O soră care trece prin multe probleme. Probabil așa se explica faptul că observă, intuiește suferințele celor din jur. Un om încercat are inima mai bună.

Nu așteptați cu anii să aduceți o încurajare slujitorilor voștri. Folosiți asta ori de câte ori simțiți să o faceți. Avem nevoie de încurajare ca de oxigenul însuși. După ce ne rugăm și plângem împreună cu voi, mai întoarceți-vă înapoi cu recunoștință, cu mulțumire. Ce fericit a fost Hristos de leprosul de etnie samariteană, care a făcut un gest de bun simț până la urmă, spunând un banal „Mulțumesc.”

Nu vă vine să credeți cât de mare nevoie avem de o încurajare, un cuvânt bun, o întrebare de sănătate. Și noi suntem oameni cu frici, gânduri, probleme, datorii, frământări, lipsuri. Voi vă luptați cu duhuri, noi ne luptăm cu legiuni.

Nu fiți zgârciți cu încurajările. Nu ezitați să ne întrebați de sănătate. Mai luați o zi de post și rugăciune pentru noi. Mai lăudați-ne vorbitorilor de rău. Nu le faceți jocurile, că e în defavoarea voastră.

Fiecare biserică are slujitorul pe care și-l merită, pentru care s-au rugat. La reclama pe care i-o faci, ce te-ai aștepta să fie? La cât te rogi pentru el, câtă eficiență ai vrea să aibă în predicare? La cât de implicat ești tu în evanghelizare și câți oameni ai invitat în ultimul an la biserică, nu te mira că biserica nu creste numeric și calitativ.

Îți mulțumesc stimată doamnă, soră, pentru întrebare. Sunt fericit că m-ați întrebat de sănătate. Sunt bucuros să fiți membră în biserica noastră. Sunt onorat să vă slujesc. Faceți ucenici, stimată soră, în ale încurajării. Dacă noi, slujitorii, suntem fericiți și bine, toată biserica va avea parte de binecuvântare. Dacă noi suntem criticați, bârfiți și umiliți, toți avem de suferit, dar mai ales Împărăția lui Dumnezeu.

Când ne vedeți trudiți și epuizați avem nevoie de un Hur și un Aaron care să sprijinească mâinile, nu de Izabela care sa ne taie picioarele. Vă mulțumim frumos!