Arhive zilnice: decembrie 6, 2021

Jurnal de slujire. Madrid

Publicat pe de

Biserica MUNTELE SIONULUI Arganda del Rey

Am cunoscut Biserica MUNTELE SIONULUI din Arganda. Ce onoare să cunosc astfel de oameni! Am înțeles explicația deselor înmormântări din ultimul an. Tineretul nostru este departe. Dar cea mai mare bucurie a mea este că acești tineri, care nu prea mai au nimic în comun cu România și sincer nu văd ce ar avea. S-au născut aici, au făcut scoli, s-au integrat, lucrează, sunt respectați, sunt bine și slujesc Împăratului cu mare pasiune.

Este fascinant să vezi zeci de tineri lăudând pe Dumnezeu cu tot felul de instrumente, așa cum ne îndeamnă Biblia. Talentați, mâinile lor ca niște mădulare ale neprihănirii dirijate de Duhul Sfânt sunt date cu totul în slujba lui Dumnezeu. Când acești tineri încep să cânte, începi să zbori. Vibrația Duhului este atât de copleșitoare că ți-ai dori sa vină Hristos atunci și să pleci spre cer cu El. În lacrimi îl laudă pe Domnul. Fără prejudecăți, fără frică, fără prefăcătorie, ei laudă pe Domnul și atât. O modestie în ținută, în abordare, prietenoși, frumoși unul și unul, sănătoși, serioși fac cum pot ei mai bine slujirea. Credeți-mă că o faceți foarte bine. Vă iubesc!

Cinste părinților care au investit în ei. Fiecare litru de motorină consumat pentru a-l duce la repetiție, fiecare minut de așteptare în fața conservatorului, fiecare euro cheltuit și investit este de fapt pâinea aruncata pe ape, care în curând va umple năvodul Împărăției. Aveți cea mai frumoasă orchestra pe care am văzut-o în ultimă vreme. Andrei, este un tip formidabil, volubil în abordare, se închină prin fiecare celula din corp când dirijează. El dirijează dansând de pasiune și bucurie pentru ceea ce face. Am văzut că și coriștii îl apreciază.

Despre căldură și ospitalitatea fratelui păstor Viorel Ivașcu și a fraților din comitet, ar fi multe de spus și de scris. Parcă am slujit cu dumneavoastră de o viață. Atâta coordonare, compatibilitate, deschidere din partea unor slujitori, rar am întâlnit. Iar despre voi care ați ieșit în față să nu uitați niciodată ce a făcut Dumnezeu pentru voi, nici ceea ce ați simțit prin atingerea dragostei Sale. Lacrimile acelea de pe mochetă de pe podium au declanșat îndurarea lui Dumnezeu. Iar lucrarea începută de Dumnezeu în voi, tot El o va și desăvârși.

O parte din mine a rămas la voi și cu voi. Am cunoscut oameni minunați. Căldura și prietenia voastră m-a cucerit și nu pot să nu vă iubesc. Rămâneți în amintirea mea. Nu știu exact cât de utila a fost slujirea mea la voi, dar eu am avut mare nevoie de voi, de biserica voastră, de dragostea voastră, de ospitalitatea voastră. Iar voi tineri, fete și băieți cuminți și deștepți să țineți linia aceasta, e prea bună să fie schimbată vreodată.

Când Dumnezeu vrea să facă un bine unui om îl onorează scoțând în viața lui oameni minunați. Așa se face că am cunoscut pe Sorin Sav, pe Adriana și Andreias, oameni cu care chiar ți-ai dori să moștenești și pământul și cerul. Când îi cunoști nu uiți în grăbă că le-ai trecut pragul. Vă mulțumesc pentru ospitalitate și tratament. M-am simțit ca un rege la voi. Vă mulțumesc. Soara Adriana ești o bucătăreasă de clasă superioară. Nu știu dacă ați găzduit un înger, dar am înțeles că sunt și îngeri gazdă, voi ați fost îngerii mei.

Hristos cu voi, în voi nădejdea slavei!

Suntem stăpânii vieții!

Publicat pe de

Între leagăn și sicriu

Suntem stăpâni pe viață. Puternici stăpâni!

Ne naștem pe pământul acesta fără alegerea noastră, într-o țară pe care nu noi o alegem, nici părinții, nici culoarea, nici înălțimea, nici limba, nici numele. Primim un certificat de naștere pe care îl folosim foarte puțin în viață apoi unul de deces care ajuta pe alții să întocmească nuș’ ce dosare.

Creștem într-o casă mai luxoasă sau mai modestă, tot fără alegerea noastră.
Trăim pe pământ în spațiul pe care ni-l hotărăște divinitatea, respectăm legi de alții întocmite, pe care chiar dânșii le încalcă. Și dau apoi altele să le acopere nelegiuirile.

Nu știm aproape nimic despre ce ne rezervă viața și viitorul, apar în viața noastră persoane pe care nici măcar nu le-am invitat și ne părăsesc fără preaviz sau vreo notă informativă. Dar, din fericire apar și îngeri pe care nu am visat că îi vom cunoaște vreodată. Mângâierea lor vindecă rănile celorlalți.

Alegem o carieră și partenerul de viață, pe care alegem să îl iubim și să împărtășim bucuriile și dramele vieții. Dacă în tot acest decor nu ar fi și paleta celor două veșnicii, ar fi sinistru. Cel mai important lucru dintre toate acestea este dat de faptul că Dumnezeu ne lasă libertatea de a alege veșnicia. Oferindu-ne chiar harul de a fi cu Sine în cer. Păcătuim râzând câteva clipe în viață, iar apoi ne trebuie decenii de lacrimi să le rezolvăm. Pentru asta îl iubesc pe Hristos, că a murit înaintea mea și în locul meu.

Apoi îmbătrânim, iar fazele incipiente se repetă. Alții ne schimbă pempersul (puțin mai mare de data aceasta), ei ne hrănesc cu mâncarea de ei aleasă, ne spală, ne îmbracă, ne duc la azilul pe care doar ei îl decid. Nu sunt sinistru, nu sunt pesimist, nu sunt funebru în decor, doar observ realist niște lucruri. Am înmormântat 22 de oameni (unii chiar dragi) în ultimile 7 luni. Singurele întrebări responsabile sunt: oare cine urmează? Oare nu urmezi chiar tu? Oare nu sunt eu la rând? Eu am primit răspunsul în urmă cu 2000 de ani pe crucea din Golgota: „Tată iartă-i căci nu știu ce fac!”

În cele din urmă vor comanda un sicriu pe ce culoare vor ei (am auzit că se poartă sicriele ieftine, care pot fi acoperite de casa de pensii, că orice cheltuială „inutilă” trebuie evitată), apoi niște garoafe ofilite sunt aruncate peste un morman de pământ aerat, o cruce pe care scrie ceva foarte sumar. Câteva zile și luni își mai aduce câte cineva aminte de tine, apoi uitarea se așterne. Toți vor căuta alți oameni care îi pot ajuta la greu. Un mort nu mai e profitabil.

Și…Cam asta e tot…Pe pământ!
Ce bine că există nădejde și înviere și cer și Hristos și cruce!

Oare cât de stăpân ești pe viața ta? Să te crezi oare mai stăpân decât ești? Nu merită! E o iluzie! „Încredințează-ți soarta în mână Domnului” abia atunci ești în siguranță!