Anul e trist
Afară-i ceață
Și semiîntuneric.
Se-adună stări,
Se lasă gânduri
Închise în isteric.

Sinistre umbre se ivesc
Spre orizont grămadă,
Să prindă vulnerabil suflet
În pânzele tristeții
Cu-a deznădejdii coardă.

Nu te lăsa răpus în ceață
De semiîntuneric!
Sfios pășește prin credință
În a iubirii slavă
E un imens feeric.

Ești exilat?
Și vulnerabil
Pe barca disperării?
În slavă e senin și ☀️ soare☀️
Un Dumnezeu amabil
Și-o nesfârșită sărbătoare.

Hai! Ochii sus!
Privirea-n față,
Spre culmile iubirii.
La orizont e chiar Isus
Și-n slava Sa măreață
E pomul nemuririi.

Așa că ceața e un nor
În treacăt peste mine,
Iar eu rămân nemuritor
În zbor spre alte constelații
Cu aripi de iubire…

                    O. Botezatu
                    11.dec.2021
                    H 07:00. (Acasă)