El a dat tot!…

A doua zi de sărbători dimineața. Dumnezeu avea să ne surprindă din nou cu un har deosebit. Atât prin colindele fanfariștilor și ale grupului Betleem, cât și prin rugăciune și cuvânt, Dumnezeu a binevoit să ne copleșească cu prezența Sa.

La final, vine fratele Mariș (responsabil cu strângerea colectei duminicale) și îmi spune plângând: „Am numărat banii, iar cineva a aruncat portofelul cu totul în persul pentru colectă, cu o suma de 566 lei și 50 de bani. Probabil, atins de Dumnezeu, acest bărbat (știm sigur că este bărbat, pentru că este un portofel de piele, îndoit). El a înțeles că dăruirea este mai importantă decât zece lei aruncați în colectă. Și-a sustras actele, să nu aflăm cine este și a aruncat portofelul acolo.

M-am simțit obligat să intervin la final. Să amintesc de văduvă săracă pe care Hristos o evidențiază prin cei doi bănuți pe care i-a pus în visteria Templului, spunând Isus: „Ea a dat mai mult ca toți, pentru că a dat tot ce i-a mai rămas ca să trăiască”

Dragul meu, nu știm cine ești! Deși mi-aș dori sa te cunosc. Să ne povestești despre motivația gestului tău. Despre ceea ce te-a determinat să recurgi la acest gest care sunt convins că a declanșat atenția divină spre binecuvântare în dreptul casei tale. Nu știu nici dacă ți-a mai rămas pentru bilet de tramvai sau nu.

Tu ai dat mai mult ca toți. Pentru că Dumnezeu nu se uită la cât dăm, ci la cât ne rămâne. Ori ție nu ți-a mai rămas nimic. De fapt, ai plecat acasă mai bogat ca noi toți. De când sunt în slujire nu am văzut, nici nu am auzit despre așa ceva. Ne-ai dat 100 de mii de euro sau poate un milion, sau poate zece milioane. Nu știu cât contabilizează Dumnezeu. Ești sponsorul principal al construcției Bisericii Betleem. Cu banii tăi cu siguranță vom termina biserica. Te iubim! Și Dumnezeu te iubește.

De fapt, dările noastre, milosteniile, zeciuielile, darurile de bună voie, ajutorarea, filantropia, sunt niste mici extemporale prin care Dumnezeu ne testează caracterul. Vrea să vadă dacă inima noastră este alipită de cer sau de humă. Vrea să vadă dacă avem caracter nobil, hristologic, bun, milos, sau daca suntem lacomi de avere, zgârciți, cu inima închisă ca Hagi Tudose.

Macedonenii s-au dat pe ei înșiși Domnului, iar atunci sărăcia lor s-a transformat în belșug de binecuvântare pentru sfinții mai săraci decât ei, așa constata apostolul Pavel.

Te iubim, drag creștine! Dumnezeu îți va binecuvânta inima ta jertfitoare. Îți va da un portofel și nou și plin. Dar mai mult de-atât, îți va face favoare în Împărăția Sa. Tu ai înțeles ce înseamnă dăruirea de sine, care este superioară dărniciei.