Între leagăn și sicriu

Suntem stăpâni pe viață. Puternici stăpâni!

Ne naștem pe pământul acesta fără alegerea noastră, într-o țară pe care nu noi o alegem, nici părinții, nici culoarea, nici înălțimea, nici limba, nici numele. Primim un certificat de naștere pe care îl folosim foarte puțin în viață apoi unul de deces care ajuta pe alții să întocmească nuș’ ce dosare.

Creștem într-o casă mai luxoasă sau mai modestă, tot fără alegerea noastră.
Trăim pe pământ în spațiul pe care ni-l hotărăște divinitatea, respectăm legi de alții întocmite, pe care chiar dânșii le încalcă. Și dau apoi altele să le acopere nelegiuirile.

Nu știm aproape nimic despre ce ne rezervă viața și viitorul, apar în viața noastră persoane pe care nici măcar nu le-am invitat și ne părăsesc fără preaviz sau vreo notă informativă. Dar, din fericire apar și îngeri pe care nu am visat că îi vom cunoaște vreodată. Mângâierea lor vindecă rănile celorlalți.

Alegem o carieră și partenerul de viață, pe care alegem să îl iubim și să împărtășim bucuriile și dramele vieții. Dacă în tot acest decor nu ar fi și paleta celor două veșnicii, ar fi sinistru. Cel mai important lucru dintre toate acestea este dat de faptul că Dumnezeu ne lasă libertatea de a alege veșnicia. Oferindu-ne chiar harul de a fi cu Sine în cer. Păcătuim râzând câteva clipe în viață, iar apoi ne trebuie decenii de lacrimi să le rezolvăm. Pentru asta îl iubesc pe Hristos, că a murit înaintea mea și în locul meu.

Apoi îmbătrânim, iar fazele incipiente se repetă. Alții ne schimbă pempersul (puțin mai mare de data aceasta), ei ne hrănesc cu mâncarea de ei aleasă, ne spală, ne îmbracă, ne duc la azilul pe care doar ei îl decid. Nu sunt sinistru, nu sunt pesimist, nu sunt funebru în decor, doar observ realist niște lucruri. Am înmormântat 22 de oameni (unii chiar dragi) în ultimile 7 luni. Singurele întrebări responsabile sunt: oare cine urmează? Oare nu urmezi chiar tu? Oare nu sunt eu la rând? Eu am primit răspunsul în urmă cu 2000 de ani pe crucea din Golgota: „Tată iartă-i căci nu știu ce fac!”

În cele din urmă vor comanda un sicriu pe ce culoare vor ei (am auzit că se poartă sicriele ieftine, care pot fi acoperite de casa de pensii, că orice cheltuială „inutilă” trebuie evitată), apoi niște garoafe ofilite sunt aruncate peste un morman de pământ aerat, o cruce pe care scrie ceva foarte sumar. Câteva zile și luni își mai aduce câte cineva aminte de tine, apoi uitarea se așterne. Toți vor căuta alți oameni care îi pot ajuta la greu. Un mort nu mai e profitabil.

Și…Cam asta e tot…Pe pământ!
Ce bine că există nădejde și înviere și cer și Hristos și cruce!

Oare cât de stăpân ești pe viața ta? Să te crezi oare mai stăpân decât ești? Nu merită! E o iluzie! „Încredințează-ți soarta în mână Domnului” abia atunci ești în siguranță!

Romani (14:10) Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
(14:12) Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.

Judecată de apoi este reală, dreaptă, finală, iar justețea ei e incontestabilă. Gândul la judecată frământă pe om de mic copil. Îți dă fiori, te macină, îți zdrobește conștiința, te erodează psihic, pentru că știi în sinea ta că nu e simplu de trecut pe la acest proces cosmic. Încearcă omul să își amăgească pe undeva conștiința prin stupefiante, alcool, ignoranță voită, dar în cugetul său trăiește adevărate drame. Expresiile „fiecare” și „toți” indică spre nici o șansă de a dribla judecata. Ștefan cel Mare a zugrăvit pe pereții Mănăstirii Voroneț în imagini Judecată de apoi. Și pe atunci oamenii aveau frământări escatologice, apocaliptice. Practic de când e lumea e așa.

În poezia Judecata, Costache Ioanid surprinde tendința omului de a mușamaliza: „Acolo nu mai merge cu ciubuc/ Să șantajezi cu pile și relații…../ În cazu-acesta suflet fără pace/ Cum ai făcut, așa ți se că face.” În Matei 25 Mântuitorul dă deja sentința: „cei de la dreapta vor merge în răsplătire veșnică, iar cei de la stânga în osândă veșnică.” Nu știu în care barcă te afli, tu știi foarte bine, ideea este că atâta vreme cât trăiești se poate face transferul prin credință și pocăință!

Se poate scăpa de judecată? Da! Cum? Mântuitorul avea să facă o afirmație șoc. Pentru contemporanii săi era aproape imposibil de rumegat. Să emiți pretenția că poți intermedia judecată de apoi, care era inevitabilă în economia lui Dumnezeu, era la limită de blasfemie, dar nu și în cazul Domnului Hristos.

Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. (Ioan 5:24)

Din punct de vedere juridic, Hristos a câștigat prin patimile, moartea și învierea Sa dreptul de a ne reprezenta în fața înaltei curți de justiție în care va fi judecător Dumnezeu. Cine crede în Cuvântul Sfintei Evanghelii, se conformează faptic, acceptă nașterea din nou(din duh, de sus), nu mai moare, ci a trecut din moarte la viață. Și chiar daca a murit, va trăi. Dar cine nu crede a și fost judecat. Trăind fara Hristos, tu deja trăiești anticipat sub presiunea mâniei lui Dumnezeu, urmând să fii condamnat veșnic la asta.

În fața acestei oferte adevărate, vii, optimiste, unice, te invit să capitulăm asemenea tâlharului din dreapta lui Isus, în fața crucii de la Golgota, să implorăm iubirea lui Isus Hristos, să ne abandonăm în brațele Măriei Sale, să ne asumăm cerebral schimbarea vieții, iar veșnicia ne va surâde prietenos. Hristos devine avocatul suprem, care a câștigat prin jertfa de la Calvar, dreptul de a ne reprezenta în ultimă instanță.

Poți rămâne absent la aceasta mega ofertă a harului divin, poți ignora și trece mai departe la capitolul următor al nepăsării, dar după ce ai citit acest mesaj ceva în interiorul tău se va modifica. Te va urmări, te va motiva la o viață nouă și sfântă, apoi cu Dumnezeu o veșnicie.

Acceptă harul care se oferă din oficiu astăzi să te apere la judecată de apoi, pentru aceasta trebuie încheiată o clauză contractuală oferită de Domnul Hristos, un legământ prin jertfă, hainele tale pot fi albite în sângele Mielului lui Dumnezeu care a ridicat păcatul lumii.

Crede. Acceptă. Asuma-ți schimbarea. Împlinește Cuvântul. Rămâi statornic și vei evita judecata!