Arhive lunare: mai 2023

Vai de nepăsătorii Sionului!

Publicat pe de

(Amos 6:1) Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion și la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai-marii aceștia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!…

Sunt o categorie de oameni fără griji în Sion. Ei nu au responsabilități pe umeri, ei nu se roagă, nu cântă, nu predica, nu sunt în niciun departament. Vin cu nepăsare la biserică, stau nepăsători in bancă, pleacă nepăsători acasă. Un fel de leucemie spirituală. Nu asimilează sufletul nimic.

Cum îi identifici pe cei fără griji?

1. Lipsesc regulat de la biserică. Pentru ei închinarea e opțională, prezența fizică nu e necesară, vin doar când au chef. Își găsesc activități mai importante în ziua Domnului. Că vine Domnul, Judecata, Împărăția lui Hristos, lor nu le pasă. De îi amenință vreo vorbă sau îi laudă, iar nu le pasă.

2. Tot timpul întârzie. Ei nu pot să fie punctuali și nici nu vor. Au dezvoltat un sport al întârzierii. Rugăciunea nu este obligatorie, nici părtășia de câteva minute înainte de program, unde îmbrățișezi pe cineva, oferi un zâmbet, o strângere de mână. Nepăsătorii, doar cer, ei nu oferă nimic.

3. Se așează pe locuri mărginașe. Când vin la biserică se așează pe ultimele rânduri, pe la balcon sau pe scaune suplimentare. Ei nu au un loc stabil. De acolo pot observa critic neconstructiv tot. Acolo nu îi observă nimeni. Nici un om. Dar nu și Dumnezeu. A nu se înțelege doar că biserica are nevoie de mine, dar și eu am nevoie de biserică. Slujesc pentru mine, pentru sufletul meu prin biserică.

4. Reproșează continuu. Spiritul acesta comentator alimentează duhul de nemulțumire. La oricine! Lucrurile trebuie să fie invers de cum sunt. Așa cum le văd ei. Totul e exact cum nu ar trebui să fie. Pentru că ei văd diferit.

5. Frustrări nerezolvate. Pâna la urmă fiecare om are frustrările lui în viață. Dar ele pot fi rezolvate. Toate aceste frustrări nesoluționate corect, generează tulburare. Ei sunt fără griji în Sion, dar au grija altora. Deci nu sunt chiar fără griji.

6. Nu au empatie. Că moare un om. Că nu mai vine la biserică. Faptul că se construiește o biserică sau se renovează, el nu e curios. Nu e interesat de subiect. Nu îi pasă. A nu fi înțeles greșit. Biserică nu înseamnă doar program și clădire, sunt o sumedenie de activități și responsabilități extrabisericești. Dar nici acolo nu se implică.

7. Devin partizani. Ca partidele astea politice puse pe scandaluri. Tot felul de oameni reșapați, care au ratat de mai multe ori startul în viață, și vor să joace murdar cartea finalului, dar au probleme mari la finish. Ei au și adepți. Pentru că nepăsătorii sunt mulți, iar numărul lor este în creștere.

Vă recomand să nu vă înscrieți în „partidul” lui Alexandru Căldărarul. Ei sunt făuritori de rele. Ei sunt capabili de mult rău. Iar la final vor fi expulzați de la ușile raiului. Dar, pentru că trăim în har sunt șanse de schimbare.

Pentru ce ar trebui să îți pese în Sion? Care să fie grijile Sionului?

Să ajungă evanghelia la cât mai mulți oameni. Suntem în luptă contra cronometru de salvare de pe linia gheenei a oamenilor pierduți. Să avem grija slujirii și a implicării în turma lui Hristos. Grijă mântuirii personale și a familiei mele. Grija că nu cumva slujitorii să facă slujba suspinând din cauza mea. Grija de a nu se răci postul mijlocirii. Grija de a fi închinător adevărat după inima Tatălui. În Duh și în Adevăr. Grija de a fi plin de Duhul Sfânt.

O! Iată ce griji ar trebui să porți în Sionul lui Dumnezeu. În Biserica lui Isus Hristos! (Evr 2:3) …cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o...

Cu prețuire sfântă. Onisim Botezatu. Pe avion, Timișoara-Bergamo.

Harul diagnosticului incurabil

Publicat pe de

(Isa 38:1) În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pune-ți în rânduială casa, căci vei muri și nu vei mai trăi.’”

Am fost la înmormântarea unui prieten, Nicu Diaconu, 59 de ani. Cancer la colon, metastază la ficat. Un an de zile prin spitale. Citostatice, dureri, multă suferință. Ultimul an a fost groaznic. L-am vizitat joi împreună cu Marius Covăsânțan și cu Cristi Costache. Am povestit cu el vreo 40 de minute. Luni urma să ne întâlnim la orele 17:00. Dar la 16:00 deja predicam lângă coșciug, pentru că Nici a plecat în veșnicie la mai puțin de 30 de ore după vizita noastră.

Multe planuri ne facem în viață. Oare mai avem în vedere coordonatele divine în planuri? Mai implicăm voia lui Dumnezeu? Mai lăsăm spațiu credinței? (Iac 4:13-15) Ascultați, acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga”
14. și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere. 15. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.”

Preiubiți cititori! Nu vă sfiiți de implicarea lui Dumnezeu în formulă. Nu evitați divinitatea cu bună știință. Nu fugiți de Domnul Hristos. Oricum îl întâlnim la judecată. E bine să ne „re”cunoască. Asta implică o întâlnire prealabilă la Golgota și o viață trăită în parteneriat cu cerul.

Opresc mașina în fața capelei mortuare din Covăsânț. In timp ce blocam mașină aud două doamne vorbind. Simina spunea unei doamne pe care o ținea de braț: „Îți dai seama ce har ne dă Dumnezeu să avem o suferință din asta care ne pune la pat? Ai timp să rezolvi toate problemele, să te pocăiești, să te mărturisești. Gândește-te ce pericol poate fi o moarte fulgerătoare, să te prindă cu toate aceste situații nerezolvate și să mergi la judecată cu ele!” Cât adevăr! Intru și eu în discuție.

Nicu a avut un har mare. Un an de repaus în care a avut timp să reflecte, să recunoască ce a greșit, să repare ce nu a fost în rânduială. Vă dați seama că o moarte subită curmă toate aceste privilegii dumnezeiești!

Dragul meu, draga mea, poate acest mesaj te găsește pe patul suferinței, poate în spital, suferind. Profită de acest timp și repară tot ce e în neregulă în viața ta. Împacă-te cu rudele, cu vecinii, frații, colegii, părinții, copii. Vine ziua Domnului. Cea mare și înfricoșătoare! Ezechia nu a știut să „profite” de harul lui Dumnezeu. El nu a pus casa în rânduială. Cei 15 ani în care a dus cancerul după el nu i-au fost în avantaj, nici lui, nici Imperiului israelit, pe care la împins în robie.

Dacă suferi. Poate ai dureri. Ai un diagnostic crunt. Profită de harul lui Dumnezeu și resolvă problemele. Dacă ești sănătos, cu atât mai mult grăbește-te să le rezolvi. O moarte subită te poate prinde în offside. Ce va fi de tine?

În fiecare seară trebuie să facem o analiză serioasă a vieții, a cugetului, a minții, a sufletului. Să adormi liniștit și împăcat cu Dumnezeu, că nu ai nici un contract semnat cu ziua de mâine.

Iată cum diagnosticul incurabil pe are ani de zile l-ai considerat un blestem, se poate transforma într-o binecuvântare. Dacă vezi în el oportunitatea de a te pregăti pentru cer!

Update|Biserica Betleem|Construim cu Dumnezeu

Publicat pe de

Vizionând clipul, poate Dumnezeu te cercetează și vei fi parte a planului divin. Suntem uimiți pentru modul în care Dumnezeu a lucrat până aici. În 30 August împlinim un an de la debutul lucrărilor. Am trăit un vis frumos. Am văzut minuni. Am cunoscut puterea lui Dumnezeu!

Până aici cu Dumnezeu de mână. Mai departe tot cu Dumnezeu, tot la pas. Slavă Ție Tătă!

„Colț de rai” sau „pașalâc” infernal.

Publicat pe de

(Prov 17:1) Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

Este vorba despre casa ta!

„Cum definiți casa voastră?” Asta a fost întrebarea învățătoarei de clasa a doua. Fiecare copil a avut definiția lui. Însă avea să fie surprinsă doamna de o definiție a unei fetițe: „Casa mea = Iad” Șocată, doamna învățătoare încearcă să remedieze situația, rugând-o să corecteze, să pună „rai”. Poate a încurcat literele, poate a greșit cuvântul. Dar fata este foarte hotărâtă, așa ca un puiuț de doamnă: „Nu doamna așa este cum am scris. Tată zbiară la mama. Mama îl înjură pe tata. Parinții ne ceartă și ne zic duhuri necurate, draci. Diavolul este mai pronunțat ca Isus, iar Numele lui Dumnezeu se aude doar în înjurături. La noi în casă este ca în iad!”

Dacă ar fi să dăm un test copiilor dumneavoastră, oare ce ar scrie pe foaie? Cum ar asemăna casa voastră? Ce aud ei zilnic? Eu știu că pruncii fabulează mult, dar dacă e adevărat ce a scris fetița asta pe hârtie, atunci casa ta este un „pașalâc” al infernului. Un loc de legătura între diavolul și voi. O casa blestemată sortită nimicirii.

În mare parte copiii îl asociază pe Dumnezeu cu tata, și pe Domnul Isus cu mama. Stimate tată! Vorbește frumos, fii blând și protector cu copiii! Fii răbdător cu soția ta, cu mama lor! Dragă mamă, prin tăcere și blândețe transmiți mai mult decât prin cicăleală. Lui Isus nu i s-au auzit glasul pe ulițele evreiești. Mame dragi, fiți iubitoare și dinamice. Femeia este inima casei. Să bateți pentru pace și armonie.

Iar fără rugăciune și devoțiune, fără Biblie și cântare duhovnicească, fără respect și iubire, casa se transformă în pașalâc infernal. Dar cu Dumnezeu și iubire, cu preocupare pentru pace, cu îngăduință și îndelungă răbdare, casa ta devine un colț de rai.

Casa ta= colț de rai sau pașalâc infernal. Lăsați-mă să vă întreb copiii. Ei sunt cei mai cinstiți judecători. Din inimă vă doresc o casă binecuvântată și plină de pace și armonie. Cu Isus!

Mă iubiți? Pașteți mielușeii mei!

Publicat pe de

O, da, a paște mielușeii este un act de înaltă calitate, o provocare și o mare binecuvântare rezervată doar oamenilor speciali în a căror inimă locuiește Isus.

Onoarea a fost de partea noastră să găzduim întâlnirea învățătorilor de copii din Arad, la Biserica Betleem. Tema întâlnirii: DRAGOSTEA ESTE ÎMPLINIREA LEGII. Dacă așa stau lucrurile, atunci voi sunteți primii împlinitori ai legii. Bucuria voastră, pasiunea, zâmbetul, bună dispoziție insuflată celor mici este viață. Pentru cei care nu știu, a reuși prin captațio benevolenția să ții atenți niște copii, este o operă didactică de artă. Doar cei înzestrați cu har reușesc.

O întâlnire minunată, cu oameni prietenoși și dinamici. Lucrul cu cei mici e foarte gingaș, e nobil, dar uneori deosebit de greu. Asta necesită să coborâm la nivelul lor, să ne smerim și să ne asemănăm cu Blândul păstor.

Dumnezeu ne-a dat la Betleem o echipă mare, care lucrează cu pasiune pentru cei mici. Organizarea conferinței a fost impecabilă datorită vouă. Dacă ar fi să vă amintesc în ordinea implicării, ar trebui să vă pun pe toți pe primul loc. Iar calificativul este plus, ultra. De la primire, ospitalitate, prietenie, profesionalism, implicare, mesele îmbelșugate. Impecabil!

ECHIPA ÎNVĂȚĂTORI BETLEEM

Au venit doamne, domni și domnișoare, surori (învățători) din județ. Toți vorbind aceeași limbă, a iubirii. Între materialele didactice am sesizat trei inimi mari, iar una chiar foarte mare. Atât cât inimile voastre, mari și calde. Voi, mame și tați să vă rugați pentru ei! În timp ce noi stăm comozi la slujbă, ei ne învață copiii, uneori în condiții improprii, cu resurse didactice limitate, dar dragostea nu caută scuze, ea oferă soluții.

Deseori am întâlnit învățătoare/învățători (în țară și în străinătate), descurajați, dezamăgiți de vorbele grele ale părinților, care nu înțeleg exact sacrificiile slujirii. Zeci de slujbe într-un anume fel pierdute pe la demisol sau mansarde. Și învățătorii au datorii, răni emoționale, rate, dureri, probleme etc. Dar vin să facă lucrarea.

Dragii noștri învățători și învățătoare, vreau să îmi exprim recunoștința față de slujirea voastră, sunteți oameni mari, foarte mari. Numai niște oameni mari, ca voi știu să se facă mici. Iar eu m-am văzut atât de mic printre voi. Dar mare este Dumnezeu care ne învrednicește pe toți prin Hristos, în lucrarea Sa.

Dacă păstorii și predicatorii ar lua niște notițe de la voi. De la modul în care vă pregătiți pentru lecții. Capacitatea voastră de coordonare. Vitalitatea pe care o aveți în expunerea lecțiilor. Oh! Am fi departe.

Vă mulțumim pentru că existați! Vă prețuim pentru tot ce faceți pentru copiii noștri! Vă susținem financiar și emoțional pentru a nu vă lipsi logistica slujirii. Ne rugăm pentru voi și ne dorim să fim martori la răsplătirile voastre eterne. Cu siguranță vor fi multe, mari și minunate!

Isus și convingerea fraților

Publicat pe de

1 Corinteni (15:7) În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

Întâi lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. Întâi în familie, apoi mai departe. Isus i se arată individual și special. Iacov este frate, iar pe frați trebuie să îi convingi diferit. Frații te știu ce hram porți, îți cunosc toate slăbiciunile tale, știu viciile, apucăturile, atuurile. Frații sunt cel mai puternic termometru profesional și spiritual.

Dacă ai harul ca frații să îți fie serioși și cinstiți, poți deveni ceva ce alții care nu au frați nu vor putea înțelege niciodată. O viață trăind în aceeași casă, în aceeași bucătărie, aceleași haine, aceiași papuci, aceleași pături v-au încălzit. Pe frați nu îi poți trișa. Ei nu se lasă ușor amăgiți.

Dar dacă frații sunt neserioși, așteaptă-te la cea mai aprigă prigoană din partea lor. Ură fratricidă, invidia de frate este infracțiune și se pedepsește cu moartea. Cain a fost ucis de fratele lui, Iosif a fost vândut de frați, Samson a fost legat și dat filistenilor de frații lui (evrei). Când invidia intră între frați și exploatează poftele de bani, de competiție, de lăcomie este tragedie.

Când lăcomia de avere a intrat între frați dispare rușinea, bunul simț, respectul, amintirile frumoase, armonia, tot. Sunt în stare să împartă averea cu părinți cu tot. Unii se oftică pentru longevitatea existenței părinților. Când aceștia devin neprofitabili și trebuie îngrijiți și nu mai au gâște de vândut să îi țină în facultate sunt abandonați în azile.

Isus se prezintă lui Iacov. A crescut cu el trei decenii în casă. Aveau elemente sociale comune. Aveau amintiri comune. Să fi fost oare Iacov îndoielnic? Să-i fi cuprins scepticismul invidiei mintea? Să fi început a face antireclamă lui Isus? Se temea oare că mercenarii romani și evrei vor urmări membrii familiei și îi vor extermina pe rând? Să fi fost o formă de a se dezice de fraternitatea lui Isus? Oricum Iacov s-a lămurit, el ajunge episcopul de Ierusalim. Membru în consiliul bisericesc de la capitală, semn că a înțeles tot.

Nu știm. Cele de mai sus sunt doar niste întrebări retorice, pe care le-am întâlnit deseori pe terenul slujirii. Dacă ești ca Isus și ești cinstit și ai caracter dumnezeiesc, nu e greu să convingi pe cineva, inclusiv pe frații tăi. Însă dacă nu ai avut niciodată caracter, dacă toată viața ai dezamăgit, ai mușcat în stânga și în dreapta, ai criticat, ai mințit, ai blamat o viață întreagă, mai ai puțin la dispoziție să mai demonstrezi ceva pozitiv. Posibil să mai fie vreo șansă, dar cred că trebuie să fie o misiune deosebit de grea.

Sunt convins că nu ia luat foarte mult timp Domnului să își convingă fratele. Dacă ești sincer și serios ca stil de viață, nu ai nevoie de artificii și improvizații pentru a demonstra ceva. Amintirile lor erau comune. Domnul nu îl trișase niciodată. Când i-a fost greu l-a ajutat. Probabil cea mai grea misiune a lui Iacov a fost să îi convingă pe oameni că e frate legitim al lui Isus, frate de mamă. Că Maria nu a rămas pururea fecioară. Că Maria a mai născut băieți și fete pe cale naturală. Că a fost soția lui Iosif. Că a fost o femeie absolut normală, dar care s-a pus la dispoziția lui Dumnezeu.

Nu te lupta să mă convingi cu nimic. Mai întâi convinge-ți frații tăi. Demonstrează părinților tăi că ești serios. Soția, copiii, bunicii. Apoi, după ce ai reușit să îi convingi pe ei, încearcă să faci ceva util și societății.

Și nu uita! Frații nu se lasă aburiți ușor! Frații te cunosc, te știu, ești al lor. Carne din carnea lor și os din oasele lor. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru frații și surorile mele. Pentru fiecare în parte. Chiar dacă am fost 13, dacă este iubire, e pentru fiecare.