Arhive lunare: aprilie 2023

Isus și revelația colectivă

Reprezentativ

Publicat pe de

1 Corinteni (15:6) După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit.

Există bucurii nemaipomenite în intimitate cu Dumnezeu. Rugăciunea personală, din odăiță este de neînlocuit. Practicați rugăciunea. Stați de vorbă cu Dumnezeu, cum ar sta un copil cu tatăl lui. Povestiți-I lui Dumnezeu necazul, bucuria, durerea. Omul înțelept îl caută pe Dumnezeu în belșug, omul mediocru îl caută în necaz, iar nebunii mor fără Dumnezeu.

500 de oameni adunați la un loc în primul veac era ceva. Și pe interdicție prin ordonanțe militare romane dar și ale mosadului timpuriu. Cum sor fi anunțat între ei? Cum au stabilit întâlnirea? Unde s-au adunat? Cum se desfășura programul lor? Cine predica? Ce putea să le zică unor oameni demoralizați? Oare unde erau în ziua răstignirii? Cum a rămas Isus singur? De notat! Cele mai grele examene ale vieții ne prind singuri! Tu, foaia, pixul, camerele lui Dumnezeu orientate pe tine, îngeri supravegheatori și un Duh Sfânt ajutor.

Nu neglijați biserica! Mântuirea este un act personal și volitiv, dar praxisul mântuirii este o slujbă COLECTIVĂ. Depindem unii de alții. Doar împreună alcătuim TRUPUL LUI HRISTOS, BISERICA. Avem nevoie de îmbrățișarea celor din jur. De îndemnurile și cântările lor. Ne sunt necesare zâmbetele și prietenia fraților. Fetele serioase își găsesc soț în Casa Domnului și băieții serioși reușesc în căsătorie tot cu fete din Biserică.

Fără biserică (pietrele vii, oamenii) am fi niște moraliști izolați, o formă de „neprihănire proprie” călugărească. Nu ar folosi la nimic, nici propriului suflet sălbăticit, nici societății înfometate de iubire și de de Hristos. Rolul Luminii este de a fi utilă în întuneric. Iată de ce ai provocări la serviciu, că trebuie să stoarcă Dumnezeu din tine zece wați de iubire și lumină. Atât de necesară unui înfrigurat anxios din întuneric.

Slujba bisericii livrează hrană pentru întărirea personală. Biserica este ca o benzinărie unde venim să realimentăm rezervoarele golite în maratonul ispitelor, în jungla de betoane pavată cu încercări și necazuri. Slujba publică a Bisericii oferă hrană din Cuvânt, acel fenomen al „sinergismului spiritual” generat de rugăciunea comună. Avem nevoie să fim restaurați emoțional, psihic, spiritual, fizic.

Dumnezeu se revelează prin biserică. Dulceața părtășiei în comunitate este incomparabilă. Viața comunității este activă, vibrantă, motivațională, axată pe nevoi. De aceea slujbele trebuie să fie pline de viață, de originalitate, de Duh Sfânt. Fără o strânsa colaborare cu cerul, slujba se transformă într-o liturghie obositoare, respingătoare, rece și ineficientă.

Hristos se prezintă în mijlocul adunării. Iată ce mai promite Isus: (Mat 18:20) Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” Deci Hristos se asociază cu oamenii care îl caută cu sinceritate în rugăciune! Se identifică prin Duhul Sfânt cu ei! Îi cercetează! Iată că nu vorbește de mari mulțimi. Poate faci parte dintr-o comunitate mică. Dacă sunteți mai mulți de doi s-au trei, Hristos este cu voi!

Iubiți biserica! Slujiți Domnului cu bucurie! Fiți altruiști! Mergeți la biserică pentru a fi o binecuvântare pentru alții! Nu vă mulțumiți doar cu niște programe livrate online! Dacă este posibilitate, ești sănătos, mergi la Casa Domnului să fii o binecuvântare pentru cineva! Slujbele online sunt pentru oamenii bolnavi și imobilizați la pat. Dacă ești sănătos, nu îți cere osândă.

„Cei mai mulți sunt încă în viață, unii au adormit.” Pavel ține să menționeze acest lucru, tocmai pentru acuratețea informației. Adică oricine putea proba. Toți au văzut pe Domnul. Isus se prezintă în biserică, în mulțime, dar vrea să ai beneficii personale. Vrea să stea de vorbă cu tine. Doar cu tine. E important să te conectezi pe unda Duhului cu Hristos. Oricine dacă te-ar întreba, să îi poți da detalii despre legătura ta cu Dumnezeu, cu cerul.

(1Pet 3:15) Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă. Oare ce ai putea povesti unui om despre Hristos? Care este experiența ta personala cu El? Când ați vorbit ultima oară? Acestea sunt niște întrebări responsabile ce necesita un răspuns la fel de responsabil.

Religia la BAC!!!

Reprezentativ

Publicat pe de

Da, a fost adoptat. Religia obiect de Bac. Așteptam publicarea ei în Monitorul oficial. După multe rugăciuni și demersuri educative din partea persoanelor abilitate și profesioniste, Dumnezeu o dat izbândă! A fost adoptată legea privind integrarea disciplinei Religie la Bac, între disciplinele la alegere: Sport, Geografie, Istorie, Religie, Filosofie, Economie, Psihologie, Logică. Toate studiindu-se o oră pe săptămână.

De ce și Religia?

Pentru că România este un Stat creștin. Pentru că românii sunt oameni credincioși. S-a pierdut puțin cu urbanizarea asta forțată. După noile statistici, doar 10% dintre români merg la biserică. Deci 2 milioane din 20 de milioane de locuitori. Dintre care, aproape un milion sunt evanghelici (Penticostali, Baptiști, Creștini după Evanghelie, Adventiști). Drept urmare, trebuie moderație când vorbim despre „credința majoritară” în România. S-ar putea să avem mari surprize (plăcute) în următorii zece ani.

De ce Religia? Nu doar pentru faptul că de 13 ani de zile predau cu pasiune această disciplină. Care mi-a pus pâinea pe masă. Dar și pentru performanțele formidabile aduse procesului educativ. Concursuri școlare, județene și naționale. Olimpiade cu rezultate excepționale, care au îmbogățit palmaresul premiilor școlare prin rezultate mărețe, prin copii minunați.

Mă bucur că rugăciunile noastre au avut succes. Mă bucur că aleșii își mai amintesc și dacă periodic, faptul că școala românească s-a născut în sânul Bisericii, că funcționează în multe locuri pe terenurile bisericilor. Mă bucur că secularizarea forțată încă mai are roșu la semafor la granițele României. Poate pentru faptul că mai sunt creștini care postesc și se roagă.

O mare biruință pentru disciplina ce se voia cenușăreasă, urâtă de extremiști, demonizată de progresiști, dar iubită de Dumnezeu. Nu religia este ceva în sine, dar este un suport pentru manifestarea credinței, o umbrelă de protecție. Mă bucur că legiuitorii au înțeles încă o dată că fără Dumnezeu, fără „religo, religere”, refacere a legăturii cu cerul, suntem niște roboți fără sentimente.

Religia de la ciumă, la mumă. De la margine, încadrată după ore, după programe, a devenit obiect de interes pentru liceenii credincioși, care vor să se manifeste chiar la nivel academic. Nu văd de ce nu ar fi disciplina de bac. Avem grădinițe creștine, școli cu învățământ integrat, licee Penticostale de prestigiu în toată țara, facultăți, masterat, doctorat. De ce nu ar fi și Religia activă la bac.

Bucurați-vă voi, elevii de la profilul uman! Bucurați-vă că puteți îmbina utilul cu plăcutul. Pe lângă frumusețea de a învăța lucruri minunate despre Dumnezeu, aveți harul de a vă fi mai ușor examenul de bacalaureat. Religia e în noi, în fiecare. Prin biserică, prin credință, prin Biblie, de ce nu și sub umbrela religiei se dezvoltă demnitatea umană, deprinderile de bun simț, se încheagă familii sănatoase și sunt îngrijite cu prudență în sânul Bisericii. De ce nu ar apărea și Biblia în bibliotecile noastre? Un nonsens: „Biblio-tecă” fără Biblie!

Toate disciplinele vor trece, dar Religia, credința va rămânea. Credința adevarată, în Dumnezeul adevărat, ctivează veșnicia în noi. Ne duce în Împărăția Luminii. Cu Isus.

Continuăm demersurile cu rugăciune!

Deschide ușile depresiei! Să intre Isus! Primește Pacea!

Reprezentativ

Publicat pe de

(Ioan 20:19) În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”

În timp ce Toma își plânge dramele emoționale izolat prin peșteri pustii, ucenicii se tratează la colectiv unul pe altul. Pentru că suntem diferiți. Nu judecați oamenii prin optica personală, încercați să îi înțelegeți în felul lor. Apoi se pune problema unei eventuale intervenții. Dar de cele mai multe ori e mai bine să procedezi ca Isus. Să le dai pace să își spună oful. Apoi un simplu te înțeleg și o rugăciune aduce vindecare.

Nu știu cum te găsește mesajul meu. Nu știu în spatele căror uși ale depresiei, fricii, atacurilor de panică petreci zilele și nopțile. Fii puternic! Stai drept! Ochii pironiți în sus! Oare nu cumva în scopul acesta a rânduit Dumnezeu să citești aceste rânduri?

Poate ești deprimat ca Petru, dezamăgit de tine însuți, te simți trădător sau trădat. Nefericitul de el, Iuda s-a spânzurat sub presiunea poverii. Nu a rezistat regretelor, nevoii de pocaință. Nu a făcut față smereniei de a recunoaște actele criminale. A apelat la suicid, și a ales să intre în rolul fiului pierzării. Nu permiteți necazurilor să vă depărteze unul de altul. Nu vă înstrăinați în greu. Ca familie, ca biserică. Aveți probleme de relaționare? Faceți scut comun! Adunați-vă umăr la umăr! Uniți-vă în rugăiune și post și îngenuncheați orice forță demonică. Orice soi de draci!

Isus nu are nevoie de gorilele Delta Force, nu are nevoie de berbec să spargă încuietorile ușilor. Nu are nevoie de chei. Vorbim de un Hristos cu trupul transformat. Survenit învierii din morți. El sfidează legile fizicii, ale logicii, dă peste cap diagnosticele. El este Atotputernicul lui Iacov. E suveran. El trece prin ușile încuiate.

Apostolii stau închiși de frica iudeilor. Faptul că s-au adunat la olaltă, cu aceleași probleme, cu aceleași frici, i-a ajutat să se consoleze reciproc. Asta face suferința și spitalul, aduc oamenii cu probleme egale, la egal unii cu alții. Funcția este importantă până pe patul spitalului. Aici, toți suntem pacienți. Iar la marginea gropii dor niște simpli defuncți.

Este formidabilă abilitatea Domnului Isus de a-și asuma dramele umane. De a intra în papucii fiecăruia în parte. Ce bine că Isus nu e om! Ar fi început cu reproșuri și canoane. Dar nu, Isus este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, așa cum spune crezul nostru creștin. Isus le dă exact ce nu au, pentru a primi ceea ce au pierdut. Pacea.

Iubiți slujitori ai altarului, tratați-i pe oameni asemenea lui Isus! Dragi oameni iubiți de Dumnezeu, credeți în puterea miraculoasă a lui Isus. Care vindecă afecțiunile psihice, emoționale, spirituale, fizice, relaționale. El poate! El vrea! Tu trebuie să crezi!

Fii vindecat de depresie sau orice afecțiune, prin puterea credinței tale, în Numele lui Isus Hristos! Amin!

Din Galileea în toată lumea

Reprezentativ

Publicat pe de

Matei (28:16) Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.
(17) Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.

Când îți organizează Isus întâlnirea este bine. Le indică locul, timpul și scopul întâlnirii. De data asta Isus îi invită pe munte. Sătul de oameni, obosit de mulțime, de contestare și împotrivire. Se retrage în munții Galileii Neamurilor. Pe undeva mesajul e clar. Ușile evreilor se cam închid. Au răstignit șansa lor de salvare.

Invitația de pe muntele Galileii, transmite mesajul evanghelizării globale. Isus îi trimite în TOATĂ LUMEA. De aici încolo se orientează și spre oile pierdute ale lumii, dintre neamuri. Iată mesajul: Matei
(28:18) Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.
(28:19) Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
(28:20) Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”

Unii s-au închinat, alții s-au îndoit. De atunci și până astăzi și de când e pământul sunt oameni care cred și se închină, și oameni care se îndoiesc, critică și contestă. Orice lucrare. Orice faptă. Dacă vom ține cont de îndoielnici nu mai facem nimic. Dacă ne ocupăm de închinătorii credincioși, vom găsi resurse de a merge mai departe.

Domnul Isus îi împuternicește pe apostoli. Îi asigură de permanenta Sa însoțire până la sfârsitul veacului. Dar fără ultima poruncă, am fi doar niste teologi supraponderali, „șoareci de bibliotecă” fără prea multe rezultate evanghelistice. Dar le poruncește să ajungă cu evanghelia până la marginile pământului. Nu doar APME-ului îi poruncește (care face o lucrare excepțională de ani de zile), ci tuturor.

Nicăieri nu poruncește Mântuitorul să facem convertiți. Să ne lăudăm cu numere și fișe membrale. Isus ne poruncește să facem UCENICI. E simplu să faci convertiți. O evanghelizare, o chemare, un botez și abandon. Ucenicii se fac greu, se investește mult, se așteaptă mult. Un predicator se formează în 20 de ani. Dar și eficiența este uluitoare!

Mergeți fraților. Luați cu asalt cartierele neevanghelizate ale orașului dumneavoastră. Plantați biserică acolo. Orașele fără biserici. Satele uitate de lume. Țările neatinse cu Evanghelia. Timpul este scurt. Noi îmbătrânim. Isus se apropie! Vom da socoteală! Multă răsplată are pregătită Dumnezeu pentru aceasta misiune. Mă doare sufletul că nu predicăm despre răsplătirile lui Dumnezeu pentru slujirea misionară. Poate am fi cu mult mai harnici. Nu doar niste convertiți(pocăiți) minimaliști care așteptaă cu mâinile în sân revenirea Domnului!

Iată cum Isus ți se arată și ție. Te trimite pe câmpul de slujire. În vie. Pe dealuri și prin văi. Prin orașe și sate. Totul pentru gloria și Împărăția Lui Hristos!

Avocatul lui Toma.

Reprezentativ

Publicat pe de

Ioan (20:24) Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

Toma, zis geamănul meu și al tău. Frate geamăn cu noi în gafe, temeri, îndoieli, frici, emoții, eșecuri, greșeli. Cei 10 își plângeau dramele la colectiv. Toma, probabil era un timp mai introvertit, mai emotiv. Mulți îl acuză și îl aseamănă cu seraliștii care lipsesc de la biserică. Nu știm noi ce suferință, ce drame trăiește Toma în privatul său. Nu judecați, ca să nu fiți judecați.

Îl ador pe Toma. Este singurul care pune problema veridicității revelaționale. El este atent la detalii. Nu se lasă înșelat cu una cu două. Își aduce aminte de avertizarea lui Isus privind hristoșii mincinoși. Toma nu cere dovezi ca ateii. El are doar niste repere personale: semnele cuielor în mâini, coaste, picioare, semne pe care vrea să le testeze. Iar Dumnezeu ia act de ele.

Ioan (20:26) După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!”
(27) Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.”
(20:28) Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Isus îl asigură pe Toma de pacea interioară. Apoi îi cere lui Toma niște lucruri șocante. Parcă ar fi fost Isus martor la discuția lor. Începe exact cu dilemele lui Toma. Grijă mare ce vorbiți între voi, pentru că Isus este martorul discuției și ia notițe pentru judecată. „Toma aduți degetul, pune-l în coasta Mea, uită-te la palmele Mele, nu fi necredincios.” Nu zice „nu fi ateu” ci necredincios. Îndilemat.

Reperele revelaționale ale lui Toma.

1. Dimensiunea vizuală. „Dacă nu văd eu.” Ce? Ceva. Orice. Ceva personal sau personalizat la care am fost martor. Tu ce reper vizual ai privitor la Isus?

2. Dimensiunea tactilă. „Dacă nu pun mâna mea.” În coastă, în palme, pe picioare. Care este Semnul tău distinctiv, palpabil de reper al lui Isus? Ai un semn? Ai văzut mâna Lui la lucru? Ai o dovadă personală? Un reper al tău?

3. Dimensiunea auditivă. Maria îl confundă cu grădinarul. Dar când Isus începe să vorbească lui Toma, îi rezolvă aproape toate dilemele. Îl mai auzise vorbind. Tu ai un reper auditiv? Îi cunoști glasul Lui? Știi când vorbește Hristosul lui Dumnezeu și când vorbește hristosul mincinos? Avem mare nevoie de discernământ, dar mai ales de timp petrecut cu Isus în rugăciune!

4. Dimensiunea verbală. Declarativă. „Domnul meu!” Indicând spre Mântuitorul meu personal. Nu doar al neamului meu. Nu te mulțumi cu descrierile și experiențele altora. Luptă-te să ai relația ta personala cu Dumnezeu. Dumitru Stăniloaie spunea că revelația este incompletă fără dimensiunea mistică, experiențialistă, prin care omul îl percepe personal pe Dumnezeu. Îl simte în ființa lui. O vindecare, o rugăciune ascultată, o altă minune.

5. Dimensiunea suveranității lui Isus. „Dumnzeul meu!” Toma recunoaște dumnezeirea Domnului Isus. Când ai ajuns să cunoști puterea și natura divină a Mântuitorului, când îți asumi asta în declarații publice, începi să contezi și în economia lui Dumnezeu.

6. Dimensiunea credinței. „Ai văzut și ai crezut.” Noi nu încercăm să abandonăm metafizicii ceea ce nu înțelegem din Biblie, din Dumnezeu. Nu. Noi credem. Tot ce nu înțelegem și este zis de Dumnezeu, credem și atât. Fără explicații, fără îndoieli. Credința declanșează miracole, produce minuni, pune demonii pe fugă, rupe legături infernale, vindecă incurabilul. Toma crede convins că este Hristosul, Dumnezeu.

Nu îl mai judecați pe Toma! Vă implor! Dilemele lui au rezolvat dilemele miliardelor de oameni. Dacă el nu întreba, noi nu aveam răspunsuri. Dacă el nu proba, eram noi în ceață. Dacă nu îl fericea Domnul pe el care a văzut, nu ne fericea nici pe noi care nu am văzut.

Iți mulțumim frate Toma pentru precauția și responsabilitatea ta. Nu ai confundat credința cu credulitatea. Nu te-ai lăsat cu una cu două. Ai avut probe, argumente astfel, toate acestea dezvoltă convingerile sfinte. Toma ajuns misionarul Asiei. Moare ca martir în India. Iată de ce noi nu avem randament și lenevim, pentru că nu avem convingerile puse la punct. Convingerea dinamitează credința și crește la maxim randamentul duhovnicesc.

Apel urgent la rugăciune! Pentru siguranța copiilor noștri! Comunicat Ioan Filip!

Reprezentativ

Publicat pe de

APEL URGENT:

Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă!
Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:20-21)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Dragi frați și surori, ne adresăm dumneavoastră, cu un APEL la rugăciune:
În perioada următoare se vor analiza în comisiile parlamentare mai multe legi care au o importanță covârșitoare pentru viitorul copiilor noștri și al țării noastre. Conștienți de responsabilitatea pe care o avem de a veghea și de a mijloci înaintea lui Dumnezeu – în calitate de părinți, bunici, credincioși simpli sau slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu – inspirați de exemplul străjerului din Ezechiel 33:1-9, vă chemăm la post și rugăciune pentru următoarele inițiative legislative:

  1. Proiectul legilor învățământului preuniversitar si universitar care prevede, pe de o parte, obligația școlilor de a promova diversitatea pe criterii de orientare sexuală, iar pe de alta, îngrădirea sau chiar eliminarea educației religioase din școli, inclusiv respingerea cerinței ca religia să poată fi disciplină opțională la Bacalaureat. De asemenea, sunt presiuni mari pentru eliminarea cerințelor de a respecta specificul cultului fondator în școlile confesionale.
  2. Proiectul de lege privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie, un proiect important din care trebuie eliminate orice ambiguități care lasă loc interpretărilor ce ar putea conduce la preluarea abuzivă a copiilor și separarea de părinții lor, așa cum se întâmplă în alte țări.
    În acest timp în care copiii născuți sunt supuși unor atacuri asupra gândirii și sufletului lor, copiii nenăscuți care sunt încă în pântecele mamelor lor au devenit ținta mai multor ONG-uri care exercită presiuni asupra instituțiilor statului pentru finanțarea avortului din bani publici.
    În fața acestor amenințări, vă chemăm să ne unim în rugăciune și să mijlocim:
  • Pentru parlamentari și pentru factorii decidenți în formularea acestor legi, ca să aibă înțelepciune, putere, curaj, credință și teamă de Dumnezeu, ca să voteze legi care să protejeze țara noastră de păcat, de abuzuri și de nedreptăți și care să îl onoreze pe Dumnezeu.
  • Pentru profesorii care influențează gândirea copiilor și care vor trebui să aplice aceste legi.
  • Pentru părinți, ca să își înțeleagă mandatul de a implementa valorile și credința creștină în mintea și inima copiilor cu care Dumnezeu i-a binecuvântat.
  • Pentru copiii noștri care sunt atât de expuși la informații toxice și care sunt miza acestor legi, Dumnezeu să-i ocrotească și să pună credință în inimile lor.
  • Pentru credincioși responsabili care să se implice și să ia atitudine atât în rugăciune și post, cât și în declarații publice care să susțină valorile Scripturii.
  • Ne rugăm pentru pocăința României, pentru întoarcere la Dumnezeu, la Scriptură.
  • Ne rugăm pentru Biserica din România, ca să fie sare și lumina într-o perioadă a întunericului.
    Îi îndemnăm cu dragoste pe toți creștinii, ca în măsura limitelor impuse de starea sănătății, să aleagă o zi de post în fiecare săptămână, până la vacanța parlamentară, 1 iulie 2023, pentru a mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru aceste cauze.
    Vă mulțumim și ne rugăm ca Dumnezeu să vă răsplătească și să vă binecuvânteze!
    Cu dragoste în Hristos, slujindu-L pe El împreună,
    Ioan FILIP, Președintele Cultului Creștin Penticostal din România
    Cornel HAUREȘ, Președintele Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie din România
    Paul NEGRUȚ, Vicepreședinte cu Educația, Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România

Mesaj transmis de Radio Vocea Evangheliei Timișoara

Isus pe plaja Tiberiadei

Reprezentativ

Publicat pe de

Ioan (21:1) După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:
(21:3) Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind pește.” „Mergem și noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieșit și s-au suit într-o corabie; și n-au prins nimic în noaptea aceea.
(21:4) Dimineața, Isus stătea pe țărm, dar ucenicii nu știau că este Isus.

E noapte. Șase dezertori, o barcă, o mreaja ruginită, o plaja pustie, o mare goală, pești speriați, niște pescari eșuați care și-au transformat sandwich-urile în momeală, dar chiar și peștilor Isus le poruncește. Și celor mici, și balenelor lui Ioana. Dumnezeu poate transforma balena în submarin nuclear, care duce explozia nenorocirii în Ninive. Dar pocăința și iubirea sfarm-a armelor puterile și le transformă-n fiare pentru plug. Iar Ninive e salvată momentan. A trecut racheta balistică pe lângă urechile lor.

Iată cum răul se propagă mai repede decât binele. Simon Petru decide să se întoarcă la caldarâmurile trecutului. „Mă duc să prind pește” Mai bine zis: „Gata, m-am lămurit cu Isus, cu pocăiții, cu toate. Mă duc la ale mele, la cele vechi!” Este incredibilă puterea de influență a lui Petru, în rău acum, în bine mai târziu. Pe plaja s-au pierdut muți: Dima, Căldăraru, Imeneu, Alexandru. Vegheați, voi, părinți care stați în preajma plajelor. Acolo e potop de nelegiuiri. Nu lăsați copii să fie înghițiți de desfrâul plajei. Vegheați!

Nu ați observat că dacă nu mai vine unul la cor, la orchestră, la rugăciune se renunță în lanț. Îi aduni pe oameni la olaltă foarte greu, dar îi împarte străinul în doi timpi. Ciudată e influența răului. Așa a influențat străinul 33,3 % dintre îngeri, transfirmâdu-i în demoni. Nu te lăsa prins în mreaja disensiunii. Fugi de filosofia „Divide et imperam!” Te poate metamorfoza în diavol.

Fără Isus nu faci nimic. Și dacă ești profesionist. Nu prinzi nimic toată noaptea. Dar învață o dată să asculți de porunca lui Dumnezeu. Și dacă în dreapta e țiței, sau nisip sau sare, dacă Dumnezeu îmi poruncește să arunc mreaja se va umple. Isus a poruncit unui banc de fitofagi să plece. Le tastează pe GPS destinația, mreaja ucenicilor. Iar ei execută cu mic cu mare.

Curios că Isus nu are nevoie de banii noștri și nici de bunurile noastre. Ne cere unele lucruri pentru a ne testa caracterul. Stai liniștit că tot pe cheltuiala și frigiderul lui Dumnezeu trăiești. Nu merită să fii lacom, zgârcit, răutăcios, egocentric, în fond tot pâinea lui Dumnezeu o mănânci. „Ei au găsit jăratec, pește fript și pâine” preparate de însuși Isus. Iată că depresia se tratează întâi la restaurant, la masă, la o pizza cu limonadă și mentă.

Pe plaja mării, prin întrebările supărătoare ale lui Isus, Petru este crescut ca păstor. Dar mai mult. Avem un Petru anxios, depersonalizat, umil, dezamăgit, dezertor. Primul lucru pe care îl face Isus îi redă demnitatea umană. Îl reabilitează în fața colegilor săi. Îi redă în fața bărbaților onoarea pierdută în fața unei femei. Iar Petru se întramă emoțional și e pregătit pentru martiriu.

Domnul Isus înlocuiește obsedantul cântec al cocoșului, cu behăitul fin al mielușeilor și al oilor. „Petre, tu să stai printre oițe și mielușei, slujește copiilor, joaca-te cu ei și uiți de necazuri! Dacă muncești în turmă ziua, noapte poți dormi liniștit. Numai leneșii au coșmaruri noaptea” – „Dar, Doamne, va veni vremea bătrâneții, când mă culc o dată cu găinile și mă trezesc o dată cu cocoșii, ce va fi de mine? Voi avea un coșmar de bătrânețe!” -„Fii cuminte! Am organizat răstignirea ta deja. Doar ce intri în bătrânețe și pleci la ceruri. Te aștept! Nu te preocupa?”

Poate în proximitate ai oameni eșuați. Ajută-i să-și recapete demnitatea. Onorează-i ca pe niște oameni speciali. Care au chipul lui Hristos zugrăvit în ei înșiși. Ajută-i să vadă iarăși cerul. Caută pacea. Și vei fi fiu al Tatălui ceresc.

Lui Petru Isus i se arată personal

Reprezentativ

Publicat pe de

Luca (24:34) …și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon.” 1 Corinteni (15:5) și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

Îl ador pe Domnul Isus pentru capacitatea Sa de a se revela personalizat, după nivelul de înțelegere al fiecăruia și în funcție de misiunea pe care o are fiecare. Pentru că pe temelia revelației lui Petru, Domnul a clădit Biserica Sa, el are nevoie de o înțelegere completă. Ani de zile Biserica Apuseană a interpretat greșit expresia și încă se persista în ea, cum că pe osemintele lui Petru se clădește biserica prin perpetuarea papalității. Nu. Pe REVELAȚIA lui Petru se clădește Biserica, anume: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” Mai ales că Petru a fost ales apostolul evreilor. Nu avem date că ar fi ajuns măcar o dată la Roma.

În funcție de misiunea pe care Dumnezeu o are cu viața ta, vei avea acces la revelație. Descoperirea planului divin se face și prin suferință. În faliment, în durere, în necaz Dumnezeu prelucrează caracterul nostru, ne umanizează, devenim sensibili și empatici. Oare nu asta s-a întâmplat și cu Petru? Școala suferinței are cursuri foarte grele, dar am înțeles în timp că suferința este cel mai bun profesor. Nicolae Moldoveanu o numește: „Suferință școală sfântă, dar a harului de sus, numai cei ce trec prin tine, semăna-vor cu Isus.” În suferință devii dependent de Dumnezeu, te identifici cu Isus, te detașezi de tine însuți, umbli smerit cu Dumnezeul tău.

De două ori este consemnat în Biblie specific faptul că Isus i se arată lui Petru. Și de alte două ori are legătură tot cu Petru. Când Petru merge pe ape, și la focul de pe plajă unde Isus se ocupă tot de Petru. Un ucenic reprezentativ, chemat pentru evrei. La o singură predică, fără microfon, fără amplificare, fără clape, fără monitoare, se convertesc trei mii de oameni. Noi avem trei mii de predici și abia se conving câțiva. Ceva s-a pierdut.

Ți se arată des Dumnezeu pentru că are un plan cu tine. Fie prin necaz, prin vis, prin altă formă revelațională. Bucură-te! E semn că Dumnezeu te vrea pentru El. Să nu pleci la drum în nici o lucrare până nu ai convingerea personală că te-a trimis Domnul. El nu te trimite neîmputernicit. Nu te trimite în locul altuia. Nu te trimite singur. Nu te trimite fără o misiune clară.

Domnul Isus coboară la nivelul de înțelegere al fiecăruia. Lui Bartimeu i se revelează prin vindecare de orbire. Leproșilor prin vindecare de lepră. Lui Lazăr prin înviere. Lui Toma prin dovezi palpabile. Lui Petru la foc, pentru că la foc se lepădase. Ție îți vorbește prin necazuri, pentru că a văzut că dor la necaz îl chemi. Doar atunci te rogi. Îți vorbește mai des pentru că are o lucrare mai mare cu tine.

Luptă-te să înțelegi voia lui Dumnezeu. Ți-a vorbit o dată, de zece ori sau mai mult. Înseamnă că așteaptă niște răspunsuri de la tine. Niște decizii concrete. Fii cu inima deschisă către Dumnezeu și sincer și vei înțelege planul Lui pentru viața ta. Nu tot odată, că e prea mare să îl înțelegi, dar Domnul îl descoperă treptat, defalcat ca să depindem de El în totalitate.

De fiecare dată când Petru o gafează Isus îi zice: „Simone fiul lui Iona”, indicând spre slăbiciunile umane. La fiecare revelație Isus îi zice: „Tu ești Petru”, indicând spre capacitățile duhovnicești. În fiecare dintre noi este un „Simon” și un „Petru” O luptă acerbă între firea dumnezeiască și firea pământească. Va câștiga firea care e mai bine alimentată.

Ai niște semne? Dileme? Întrebări? Nedumeriri? Dumnezeu va ține cont de ele, deja prepară meniul personalizat pentru regimul tău. Pentru că te iubește enorm și are un plan măreț cu viața ta.

Arătarea de pe Calea Emausului

Reprezentativ

Publicat pe de


(13) În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,
(14) și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
(15) Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.
(16) Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.
(17) El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști.
(18) Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”
(19) „Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. (Luca 24:13-19)

Unii la pescuit, alți spre oborul din Emaus, alții la muncile agricole, parcă suntem noi romănii după sărbători. Fiecare cu trebuirile lui. O săptămână trebuie până ne revenim de excesele alimentare și nu numai, pe la sălile de fitness să dăm kilogramele jos, job, scoală, facultate. Și cam asta a fost sărbătoarea. Doar atât?

După trei zile? Ei nu îl mai cunosc? Maria îl confundă cu grădinarul, ucenicii pe mare cred că e o nălucă, cei doi de pe calea Emausului îl văd ca pe un străin, ceilalți ucenici zic că e un duh. Ce zici, dacă lipsești săptămâni întregi de la biserică, ai șanse să nu îl confunzi și tu? Stai cuminte! Uiți toate vorbele Lui. Tot. Și Cina Domnului, și ziua botezului, și iertarea păcatelor. Tot. De aceea vă sfătuiesc: Țineți aproape de Domnul! (2Pet 1:9) Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate.

Apar în text expresii specifice nouă: „ochii împiedecați să-L cunoască” și „uitându-se triști” Este minunat Isus Hristos. Îi ascultă răbdător, îi lasă să își spună oful, le permite să își verse amărăciunea, merge cu ei la drum câțiva kilometri, îi întrebă generalități. Când s-a asigurat de stabilitatea lor emoțională/psihică începe să discute la concret. Povestindu-le în linii mari toată Biblia.

Intră în casă, frânge pâinea, ei se prind imediat cine este, după felul în care rupe pâinea. Avea Isus un stil anume de a frânge pâine. După ce se conving că El este se face nevăzut.

E minunat modul lui Isus de a lucra. Nu știu în ce situație te afli. Dorește-ți să ți se arate Isus. Chiar dacă nu fizic. Poate prin familia ta, prin copii, prin pastor, prin situații. Te găsești trist și cu ochii împiedicați? Nu mai vezi limanul? Nu mai vezi nici o cale de ieșire? Nu mai știi încotro se îndreaptă familia ta?

Nu uita. Lângă tine este Isus. Merge la pas cu tine. Cu ofurile tale. Se identifică cu drama ta. Spune-i tot ce te pasă. Varsă-ți plângerea cu încredere la picioarele Lui. Fascinant! E dispus să îți asculte povestea până la capăt! Are soluții personalizate pentru tine! Chiar dacă asta înseamnă că te trimite în Biblie. A fost un mod de a ne arăta că de acum încolo, soluția problemelor noastre și comunicarea reală cu cerul se face prin Sfânta Scriptură.

Li se deschid ochii. Sunt vindecați pe deplin de anxietate. Sun reabilitați emoțional. Își redefinesc identitatea spirituală. Primesc forță și putere de a merge mai departe. Au biruit! Cu Isus!

Drumul Emausului este drumul tău. E viața ta. Dar și Domnul de pe drumul Emausului este Domnul tău. I-a salvat pe ei, te salvează și pe tine. E acolo. Vrea să îți facă bine. Te ascultă. Când nu mai ai nimic de întrebat, răspunde-I Lui la niște întrebări. Iar la final, deschide Biblia și primește viață. Descoperă dragostea lui Dumnezeu care reabilitează și astăzi. El încă mai cheamă morții din mormintele sufletești. Aduce depresivii la viață. Oferă pacea anxioșilor. Te vindeca cu drag și pe tine de afecțiuni fizice și psihice. Nu renunța niciodată!

Isus se arată femeilor. ~Doamnele Împărăției~

Publicat pe de

Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
Dar iată că le-a întâmpinat Isus și le-a zis: „Bucurați-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele și I s-au închinat.
Atunci, Isus le-a zis: „Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea.” (Matei 28:8-10)

Este vorba de femeile care au îmbălsămat trupul Domnului pentru îngropare. Acele femei preocupate de slujirea Mântuitorului. Iată cum Istoria creștinismului începe cu sârguința și perseverența unor doamne extraordinare. Credincioase, perseverente, curajoase, implicate, preocupate de a sluji Domnului Isus. Orice abordare misogină referitoare la slujirea femeilor este nesustenabilă biblic. Slujirea din culise este baza oricărei slujiri publice.

Este la fel de adevărat că ele nu s-au afișat în public. Nu au încercat să monopolizeze slujirea altarelor, dar femeile sunt profesioniste pe parte de logistică a Bisericii. Pregătire a Cinei Domnului (Azimi, must/vin, față de masă, paharele, ligheanele), copii, grupe, cămăși, curățenie, decor, mese de dragoste, servit, găzduire. Bisericile noastre arată impecabil datorită slujirii lor. Doamne binecuvintează surorile care își înțeleg chemarea!

Isus le zice scurt: „Bucurați-vă!” Numai ce au încheiat convorbirea cu îngerii. Priviți reacție: „ele s-au aplecat să-i cuprindă picioarele.” Iată dovada vie de înclinație nativă a doamnelor spre închinare. Isus le liniștește emoțional. Le asigura de toată aprecierea și pacea Sa. Apoi le dă o misiune clară, un mesaj recomandat pentru ucenici. O întâlnire tainică programată special pentru ei.

Luca ne lămurește care erau femeile: (Luca 24:10) Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele. Deci erau câteva doamne credincioase. De atunci și până astăzi Isus se arată tuturor. Mai ales doamnelor smerite. E o explicație pentru faptul că doamnele reacționează pozitiv la Evanghelie în procent mai mare decât bărbații. Sunt mai docile, mai deschise spre Cuvânt. Probabil bărbații sunt mai raționali, mai orgolioși, poate puțin mai mândri.

Cinstiți femeile credincioase! Să ne rugăm pentru ele. Slujirea voastră este indispensabilă. Sunteți de neînlocuit în slujirea pe care v-a încredințat-o Dumnezeu. Slujiți cu bucurie. Așa zice Hristos în text: „Bucurați-vă!” De fiecare pahar de apă, de fiecare cearceaf spălat, fiecare cămașă călcată, fiecare oală de sarmale. Bucurați-vă, că răsplata dumneavoastră va fi mare în ceruri. Voi îl creșteți pe adolescentul Timotei, îl predați lui Pavel plin de Biblie, apostolul investește în el studii teologice de înaltă calitate și rugăciune, iar Dumnezeu face dintr-un adolescent timid episcop de Efes. Voi, doamnele (mame, mătuși, bunici) creșteți episcopii și patriarhii Împărăției lui Dumnezeu. Slujiți-vă copiii cu bucurie, nu stiți dacă nu cumva creșteți un pastor sau episcop.

Dezaprobăm orice formă de violență domestică! Dezaprobăm orice abuz împotriva femeilor și a copiilor! Încurajăm orice slujire, a tuturor. Bărbați, femei, tineri, copii, băieți, fete, bătrâni. În câmpul Evangheliei este nevoie de voi, de fiecare. Asta ne transmite Isus înainte și după înviere.

1 Petru (3:7) Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.