Ani de zile românii s-au hrănit cu dezinformarea și au trăit într-o mare eroare în ceea ce privește mișcările de trezire spirituală. Fie că vorbim despre Penticostali, Baptiști sau Creștini după Evanghelie, cele trei culte alcătuind și Alianța Evanghelică din România.

Înjurați de oameni decenii întregi, umiliți de colegii de la locul de muncă, înfierați de preoți, batjocoriți de la altarele bisericilor istorice, prigoniți de sistemele totalitare în toată istoria și suspectați de influențe occidentale, mai ales în spațiul est-european. Bătuți de jandarmi, judecați de milițieni cu două clase, condamnați la pușcărie, respinși de la facultățile de prestigiu, uciși de inchiziție, dați la fiare de împărații înguști la tâmple. Așa au fost priviți pocăiții în istorie.

Între timp v-ați prins și dumneavoastră că nu suntem canibali, nu „stingem becurile”, bisericile noastre fiind cele mai luminate și dotate clădiri din localitățile țării, spații mari și aerisite unde scaunele sunt gratis și intrarea este liberă pentru oricine. Știm mult mai multe decât să facem prunci, avem copii care au promovat cele mai de frunte universități din țară și din străinătate. E plina Europa, America și lumea întreagă de biserici românești arhipline de oameni cinstiți și temători de Dumnezeu.

O, da, cunoști „pocăiți” aroganți, neserioși, lacomi, violenți, e adevărat că sunt. Și noi îi știm, dar ni-i asumăm, cei mai mulți fiind chiar sub disciplină în biserica apartenentă! Sunt ai noștri, oi rătăcite poate, sau prea tinere, care s-au botezat și nu a luat încă Hristos chip în ei. Nu ne dezicem de ei, le dezaprobăm faptele, dar sunt pe listele noastre de rugăciune. Nu ne este rușine cu ei, posibil să provină din familii de oameni serioși, dar nu au experimentat nașterea din nou, dovadă că un creștin nu se naște, ci devine, prin pocăință.

Implicați la maxim în societate, cu cele mai serioase și consistente proiecte sociale. Vizite de bătrâni, îmbrăcăm zeci, sute de mii de orfani, construim școli și biserici din banii noștri, din zeciuieli, nu stam cu mâna întinsă la stat. Vizităm năpăstuiții sorții, suntem pe front hrănind sinistrații de război și inundații. Slujitorii noștri, păstorii sunt tot timpul pe drumuri, prin spitale, prin sate părăsite, unde apar oameni eleganți cel mult din patru în patru ani. Cam ăștia suntem noi.

Da, nu ne facem semnul crucii. Prea mulți îl fac doar în dreptul bisericii, apoi înjură aceeași cruce. Noi predicăm crucea Domnului Isus, ne luptăm să o purtăm zilnic, nu la gât, ci în inimă. Îmi spunea o doamnă: „cât am înjurat și preacurvit cu crucea la gât, domnul pastor!” Oare câți nu vedeți și dumneavoastră care înjură, mint, înșeală, se droghează, se îmbată, ucid cu crucea la gât? Cu ce îi ajută că fac semnul sfintei cruci cu mâna, iar cu inima și limba o înjură, la doi pași mai încolo?

Credem în Sfânta Treime, Dumnezeu Tatăl și Creatorul, Domnul Isus singurul Mântuitor, pe care îl acceptăm personal și Duhul Sfânt pe care îl primim ca oaspete cu caracter permanent în sufletele noastre. Credem în Biblie ca autoritate absolută, Cuvântul revelat al dumnezeirii. Ne luptăm să trăim frumos, să fim ordonați și civilizați. Ne luptăm cu propriile patimi, postim și ne rugăm și suntem afectați emoțional când greșim, când alunecăm pe cale, dar ne redresăm prin lacrimi de pocaință și ne pocăim în fiecare zi. Suntem CREȘTINI PRACTICANȚI ai Bibliei.

Avem grădinițe private, școli, licee teologice, facultăți, master, doctorat, cantine sociale, clinici. Avem mii de profesori, educatoare în învățământul de stat, avem mii de medici care nu iau mită, profesori doctori în teologie, emisiuni TV și Radio, pagini și reviste online de răspândire a Veștii Bune. Nu ne lăudam cu ele, doar îl binecuvântam pe Dumnezeu. Toate construite în mare parte prin autofinanțare.

Poate ai auzit lucruri deformate despre „pocăiți„. Nu le crede! Vino să vezi cine suntem! Vino să ne cunoști personal! Să ne vezi biserica și familia și copiii! Vino să iei cina cu noi într-o seară! Poți să vii la masa noastră la prânz! Nu avem nimic ascuns! Ne poți întreba lucruri despre viață-moarte-veșnicie. Oricare dintre ai noștri, de la copilul de clasa 1 până la pensionarul care se pregătește de moarte, oricine se va arăta disponibil și competent să îți răspundă la întrebările existențiale, pentru că la noi toți citesc Biblia.

Poate știai lucrurile astea despre noi. Poate le știai deformat. Suntem oameni serioși, responsabili, îngrijiți și cuminți. Pentru că îl iubim pe Dumnezeu și iubim oamenii, pe toți oamenii! Fără excepție! Nu ținem cont de rasă și religie. Avem misionari pe toată planeta. Poate nu știai, dar România concurează cu țările care au cei mai mulți misionari pocaiți pe planetă. În triburi uitate de lume, pe toate continentele și meridianele.

Știu, pocăiți, neoprotesteanți, sectari sunt nume peiorative, de care ai fost învățat toată copilăria să fugi. Iată că între timp ți-ai dat seama că îi îndrăgești pe acești oameni, te simți atras de ei, ai apreciere și respect. Aceștia suntem noi, pocăiții. O, avem un mare complex că nu reușim să fim precum ne considerați dumneavoastră, pocăiți adevărați, dar ne străduim să fim și mai pocăiți în fiecare zi!

Iată cine sunt pocăiții! Vă iubim! Doamne ajută!