Arhive autor: onisimbotezatu

Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

Eliberată de tutun prin sarmale

Publicat pe de

Poate ți se pare ciudat, poate straniu, deplasat, ieșit din sfera normală a lucrurilor, dar femeia asta ne povestește înlăcrimată că Dumnezeu a eliberat-o de tutun, mâncând sarmale primite de la surorile slujitoare la departamentul social.

Sora A. vine de mult timp la biserică. Responsabilă din fire, a participat la trei cursuri de cateheză, dar înainte de botez venea dezamăgită și ne povestește că nu poate să se boteze pentru că nu a scăpat de viciul tutunului. Ne-am rugat pentru ea, am sprijinit-o, am încurajat-o și așteptam minunea. Doar că minunea dacă vine cu trenul normalității nu ar găsi pe nimeni în gară, nu ar mai fi minune, ar fi un lucru normal, demonstrat, palpabil.

Sunt pastor tânăr. Mai am foarte multe lucruri de învățat, dar și apetitul de a cunoaște e mare, deci când ne intersectăm se lasă cu progrese remarcabile. Dar tocmai aici se manifestă inefabil harul. E felurit, e uimitor, e magnific, e formidabil, e mistic, e divin.

Surorile au făcut un ceaun de sarmale, au făcut rugăciune, au distribuit mâncarea ca pe o măreață slujire duhovnicească, iar Dumnezeu încununează cu succes, nici de ele cunoscut sau înțeles. „Da fraților” spune sora A. supărată că noi, scepticii nu o înțelegem, „după ce am mâncat sarmalele binecuvântate, primite în Numele Domnului, nu am mai băgat țigară în gură. Fumam un pachet la doua zile, acum nu mai vreau să le văd! Dumnezeu m-a eliberat, ce e așa greu de înțeles”. Noi, slujitorii ne uitam unii la alții, ridicam din umeri, căutăm explicații, dar convenim în final să exclamăm: Slăvit să fie Domnul!

Mai înțelegeți ceva? Nici eu! Dar nici nu trebuie să înțeleg totul. Asta spuneam Irinei astăzi, dacă am înțelge totul desăvârșit nu am mai avea nevoie de credință, iar Dumnezeu știe exact cât să ne reveleze, atât cât să nu îl scoatem pe El din formula, crezând că suntem mai mari decât propria haină. Acum sunt sigur că sora A. se va boteza! Cred!

Cred în minuni! Nu sunt cesaționist! Cred în sarmale date în Numele Domnului! Cred în slujirea socială! Cred în credincioșia surorilor! Cred în puterea rugăciunii! Cred în eliberarea prin sarmale binecuvântate!

Minunea, ori o crezi, ori o lași în pace. Eu aleg să cred!

La revedere prietena mea Daneza (Dana Ileni)

Publicat pe de

Într-o tabără a tinerilor din Arganda am cunoscut-o și pe Daneza (Dana Ileni, născută în Bistrița cu 50 de ani în urmă)

Un om mic, cântărește 26 de kg, dar cu inima cât peninsula iberică de mare. Daneza m-a impresionat prin frumusețea ei fizică și spirituală, prin inteligența nativa dar și înțelepciunea care vine de sus, turnată de Dumnezeu în proporții mari peste ea.

Ea este un fenomen. Este un înger trimis de Dumnezeu pentru a fi o pilda celor cârtitori și nemulțumiți cu soarta lor, sătui de bine, îmbuibați cu belșug, îmbătați de abundență. Să nu uităm că sunt sute de milioane de oameni care trăiesc sub orice limita a sărăciei, iar Daneza ar putea fi un martor cheie pentru noi, contemporanii ei în ziua judecății.

Născută cu multiple malformații, cu picioarele subțiri și mici de câțiva centimetri, întoarse pe sub ea, fără a putea fi mișcate, cu mânuțele ca ale unui copil de trei ani, întoarse și niște degețele lungi și fine ca de divă care mânuiesc maneta căruciorului, cu foarte multa eleganță și bun simț, când își sprijină capul cu o mânuță, când cu cealaltă, ea se bucură de orice. Vorbește corect, articulat, hotărât și frumos. Nu s-a plâns de vreo durere, de oboseală sau de vreo jignire. Am venit foarte obosit în aceasta tabăra, dar în primele minute de povesti cu ea, m-am vindecat de orice neputință.

Face singură baie, pregătește mâncare, tastează impecabil pe telefon, merge în ritmul ei cu căruciorul prin oraș, urcă în autobuz, merge la supermarket, călătoreste cu avionul, face trans-atlanticul de multe ori (având o sora în America, despre care vorbește foarte frumos), le face pe toate. Acele responsabilități care unora li se par povară, ea le face cu așa entuziasm și bucurie.

De la gat în sus, o față frumoasă cu chip angelic, al unui om născut din nou, toată e un zâmbet, are umor, știe de gluma, folosește autoironia (semn al inteligenței sclipitoare), iar când își deschide gura și lauda pe Dumnezeu, acest ghemotoc de om plin de iubire te fascinează, aduce prezența lui Dumnezeu în închinare. Când corul bisericii Muntele Sionului s-a unit cu ea, credeai că vine Domnul pur și simplu. Ar fi capabilă detașat să conducă o orchestră muzicală. În neputința ei trupească a stat cu noi ore în șir la seminarii, a cântat cu noi, s-a rugat, a analizat programele, a venit cu sugestii. Sunt uluit, iar cuvintele mi se fac nod și se opresc în gât…

Până să o cunosc pe ea, știam câte ceva sau așa credeam că știu, acum nu mai știu prea multe, realizez că trăiesc prin harul lui Dumnezeu fiecare clipă, că tot ce am și știu I se datorează Lui, că slava Sa face diferența nu mușchii noștri, nici banii, nici cunoștințele, ci harul Său.

Am stat de vorbă cu ea minute. Zeci de minute. Te fascinează pur și simplu. Dragă Daneza, ești unică, ești specială, ești fenomenală, ești un adevărat copil de Dumnezeu care ne întrece în foarte multe privințe. Tabăra aceasta a fost pentru mine, pentru a te cunoaște pe tine, pentru a învăța multe lecții importante de viață și de slujire. Nu, ea nu este un om cu handicap, este un om special, special creat pentru noi.

Îți mulțumesc pentru sfaturi. Mă voi grăbi să le aplic, îți mulțumesc pentru că exiști, îi mulțumesc lui Dumnezeu că te-a ținut 50 de ani pe pământ, că ai biruit Covidul cu furtune prin nas, pentru că trebuia neapărat să te cunosc. Să cunosc slava lui Dumnezeu în mod aparte prin tine, prin slujirea ta. Mă rog lui Dumnezeu să te mai țină ani multi de aici înainte. Avem nevoie de tine, de pilda pe care Dumnezeu pentru noi prin tine.

La ultimele postări cu șantierul, primeam încurajare de la Daneză. Îmi pare rău ca au mai rămas doar două mesaje. Am schimbat telefonul între timp. Era un om al încurajării. Un om special. Am primit cu tristețe veste plecării tale dragă Dana. Cerul este mai bogat cu tine, dar noi am rămas mai săraci.

Drum bun spre cer. Pe curând dragă Daneza!

Ultima convorbire cu Daneza
Ea este minunea lui Dumnezeu!
Drum lin spre cer!

E primăvară. Oferă o floare!!!

Publicat pe de

Între cele două licee la care am ore este o distanță nu foarte mare. Am vrut să pornesc mașina, am coborât și am pornit pe jos. Faleza este mirifică și foarte îmbietoare. Florile de păpădie își fac de cap prin parcuri, parcă e soarele în miniatură, tineri și tinere îndrăgostiți, păsări, pomi care stau să înverzească, desenează un tablou de poveste.

Pe faleză din loc în loc sunt desenate inimioare cu picioare, indicând spre inima sănătoasă întreținută de mișcare și aer curat. Unele sunt dublate de graffiti cu mesajul „Smiley”. Trotinete, biciclete, elevi și studenți, parcul pensionarilor e plin de domni concentrați la șah și table. Mureșul e umflat, rățuștele nu prea știu ce e stresul și războiul.

Cum nu s-ar fi bucurat și vecinii noștri ucrainieni de primăvara aceasta, dar războiul omoară, întunecă cerul, ofilește florile, distruge case și seamănă panică. Păzește Doamne țărișoara noastră de nenorociri!

E cald afară. E ☀️ soare ☀️ Zâmbește, inspiră adânc aerul primăverii, ascultă concertul păsărelelor, urmărește traiectoria reacției de la avioane, rupe o floare, așeaz-o atent după ureche, oferă un buchet unei doamne (soție, mamă, bunică), spune o scurta rugăciune de mulțumesc Doamne că trăiesc, respiră cu brațele ridicate și mâine ia-o de la capăt. Caută aceeași cadență cu viața, păstrează pe cât posibil ritmul ei liniștit și mergi mai departe.

Dacă întâmpini dificultăți, invită-L și pe Tata la pimbare cu tine. Oferă cât mai multe, zâmbete, flori și îmbrățișări și vei transforma tot mai multe cimitire emoționale în sărbătoare.

#Aradulzâmbește!

Poezia războiului

Publicat pe de

LA PACE VĂ-NDEMNAŢI POPOARE

Ne-aţi luat copiii
De la sân de mamă,
Şi a-ţi sacrificat
Pe taţii lor de vii,
Să sece lăcomia voastră inumană,
Să piară ura pe veci în pustii!

Când voi cei mari
Certaţi sunteţi politic,
Cei mici, se sting
Cu miile pe zi.
Cine-o fi transformat omu-n războinic?
Când el creat a fost pentru-a iubi!

Mai invitaţi-vă la câte-un golf
Unii pe alţii,
Nu doar ameninţări Vă aruncaţi.
Prindeţi în dialogul diplomatic
Iubire şi virtuţi, altfel
Discursul e apatic.

Lăsaţi-ne în pace strănepoţii!
Nu-i rost de pace între doi bunici?
Distrugeţi generaţii după generaţii!
Şi doar din povestire îşi cunosc străbunii, Fiii noştri mici.

Ne-aţi condamnat
La timide-nceputuri
Când ţările pustii ni le-aţi lăsat.
Aţi adunat doar pentru voi avuturi
Iar nouă boli şi ciumi, și morți
Şi foamete aţi înşirat.

Ce vreţi să ne mai luaţi!?…
Răspundeţi!…
Aţi populat destule cimitire
Cu oase crude ale celor dragi,
Mai meditaţi şi voi la nemurire
La sfinte legi
Nu doar politici vagi!

E glasul mamelor ce urlă în timpane,
Dar nimeni seamă
Vreo dată nu le-a luat.
Orgolii lacome şi inumane
Doar afluenţi de sânge
Şi oceane de lacrimi
În urmă au lăsat.

E-aproaoe ziua judecății
Când fiecare vă veți aduna
În fața tronului dreptății,
Iar orice strop de sânge
Al fiilor nevinovați
Cel ce se cheamă Dreptul
Curând va judeca.

Și poftele nesăbuite de putere
Și ură, genocidul, lăcomia
Tot ce a fost luat
Cu-amenintari de arme
Socoate sub amenințări de arme o să dați.

Tăișul sabiei cere tot preț de sânge. Iar cel ce folosește violența, Va fi înmărmurit în fața legii Când Dumnezeu îi va rosti sentința.

Doresc Imperiul bucuriei,
Regatul păcii minunat.
S-apropie Isus să vină,
Pe fii păcii și-ai iubirii
Îi duce în ceresc palat.
  
             O. Botezatu
             09.04.2022
             Aeroport Timișoara

Microleziuni emoționale

Publicat pe de

Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! – Cântarea Cântărilor 2:15

Vorbe ușoare, nemulțumiri, acuzații, jigniri, opinii impuse, neglijente repetate, neatenții, ironii, bănuieli rele, gelozie, minciună sunt câteva dintre lucrurile mici și „ne”importante care ar putea crea grave probleme emoționale.

Ne ferim de elefanți, de tigri (probleme mari), dar nu luăm în seamă aceste mici detalii sau poate chiar mai rău le-am adoptat stilului de viață, le-am banalizat, le-am importat, și este posibil să facă parte din programul nostru cotidian, în familie și la locul de muncă Atenție! Acestea se vor aduna într-un butoi cu pulbere, iar la un șoc emoțional poate exploda generând pagube iremediabile.

Mi-am propus să fiu mai atent la vorbe, gesturi, atitudini, raportări. Cu alte cuvinte să lucrez mai mult cu mine, cu înfrânarea propriului ego, să fiu mai educat, mai elevat, mai bun, mai creștin și lumea mea va fi și mai frumoasă și mai fericită. Se ofilesc viile fericirii noastre, cad petalele bucuriei la pământ una câte una, pentru că permitem vulpițelor să muște din noi și din alții. Prindeți aceste vulpi!

Prindeți vulpile mici! Fiți mai atenți cu soția/soțul, copiii, părinții, șefii, subalternii, iar lumea va fi mai frumoasă. Vom experimenta fărâme de veșnicie, de Împărăție Cerească din inima noastră. Dacă e Hristos acolo, frumos va ieși la suprafață, dar dacă e altcineva, otrava externalizată din inima rea va pustii emoțional totul în jur.

Nu aștepta de la alții, vânează-ți propriile vulpițe! Altfel vor genera multiple microleziuni emoționale. Iar o relație rece e soră geamănă cu singurătatea! 🦊 🦊 🦊

Despre Adevărul absolut

Publicat pe de

Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El. Ioan 18:38

Evident că nu i-am răspuns nimic Isus. Itemii au fost greșiți. Întrebarea a fost pusă total greșit. Influențat de emprionii relativității de mai târziu, de filozofia grecească și romană politeistă, foarte generoasă cu multitudinea zeităților, guvernatorul Pilat vrea să mai afle „o variantă” de adevăr. Iar Isus nu îi răspunde. Întrebarea se pune nu sub forma CE este adevărul sugerând că este un concept filosofic personalizat, ci sub forma CINE este Adevărul. Iar răspunsul ar fi fost categoric Isus!

Teoria relativității merge pe principiul că ar fi mai multe adevăruri. Fiecare cu adevărul lui. Dacă lovim în absolutul Adevărului, lovim direct în dumnezeirea lui Isus, în acest caz, nu mai putem să ne numim creștini și ratăm orice șansă de salvare.

Cum a demonstrat logic și teologic Hristos că este Adevărul? S-a înomenit, a luat natura umană, a părăsit eternul și a intrat în timp. L-am contestat, L-am omorât, L-am îngropat, dar adevărul este cea mai sfântă proprietate, tot timpul va pluti, va ieși la vedere. Chiar dacă este dosit și camuflat și ascuns milenii, cu aceeași forță se exprimă și transformă.

Învierea și înălțarea vizibilă a Mântuitorului în mod antigravitațional sfidează fizica, logica, gândirea, filozofia. Adevărul face legi, adevărul amendează legi, adevărul sfidează legi, adevărul corectează legi, adevărul slobozește, adevărul condamnă.

DA, EXISTĂ ADEVĂR ABSOLUT! HRISTOS! Fără El vorbim de relativisme, de probabilități, de vulnerabil. Hristos este absolutul. Înainte și după ce El pune punct, nu mai poate pune nimeni nici virgula, nici altceva. El este Creatorul este Regele este Viața este modelul și Calea, El e Lumina Lumii și a cerului. Nu sunt doar niște atribute sau epitete aruncate în vânt de cineva care îl iubește pe Isus, sunt realități recunoscute inclusiv de cei mai mari contestatari ai lui Mesia.

Îl am pe Isus în ❤️ inima, deci dețin adevărul absolut sau, mai degrabă el mă deține pe mine. Îmi dă oxigen, viață, lumină, sănătate, apă, iertare, speranță. Nu merită să treci de partea necuratului până treci puntea, te trece de partea lui. Prefer să rămân în aria de acțiune a lui Hristos, doar aici mă simt și răsfățat și în siguranță și iubit și prinț.

Încercați să puneți capăt relativismelor sau relativităților voastre. Puteți să ne îndrugați verzi și uscate, dar pe Domnul Hristos nu ni-L puteți scoate din inimă. Iar dacă El e în noi și cu noi, ce ne luați sau ce nu ne dați nu ne mai pasă.

Nu contestați absolutul! Nu contestați pe Dumnezeu! El vă iubește și este singurul care ne poate salva din craterul secular în care a alunecat acest bulgăraș de planetă albastră cu furnici cu tot.

Relativismul tolerează și merge mai departe. Absolutul iubește și iartă. Se apleacă și ridică. Mântuiește și salvează pe oricine.

Domnișoara B. a dat tot!

Publicat pe de

Fiind în construcție cu Biserica din Ghioroc, am avut ocazia să trăiesc multe surprize, plăcute sau nu. Una mai interesanta ca alta. Ieri la terminarea bisericii a venit o mămică, ținea de mână o fetiță la vreo 7-8 ani, frumoasă și cu chip angelic, e domnișoara B. Vizibil emoționată, fetiță nu știa cu ce sa înceapă. Mama ei își intră în rolul de purtător de cuvânt: „Știți, B. a primit niste bani de la cineva și vrea să îi doneze pentru lucrarea de construcție a Bisericii din Ghioroc. M-a rugat să vin cu ea că îi este rușine” Nu draga mea B. rușine să îi fie unei fetițe neascultătoare, care face mofturi că vrea iPhone 12, care păcătuiește și vorbește urat. Tu să fii onorată pentru gestul și caracterul tău mobil și plin de semnificație.

Cu o mânuță catifelată și degetele albe ca zăpada, scoate din poșetuță un plic pe care mi-l înmânează personal. Tremura toată de emoție, cu o privire senină, zâmbind emoționată, îmi întinde plicul, de parcă ar fi încercat să îl ridice pe un stâlp, atât de mare era disproporția dintre noi. Mă aplec, o îmbrățișez și cu emoție i-au plicul destinat șantierului. Am asigurat-o că Dumnezeu o va răsplăti pentru dăruirea ei și parcă zbura de bucurie pentru isprava divină. Erau 100 de lei, dar cântăresc așa ca o sută de mii de euro. Ea este nepoțica văduvei sărace care a dat TOT. Să mă iertați voi care ați sărit în ajutor și ați dat mulți bani, dar domnișoara B. a dat mai mult că toți.

Mulțumesc dragă B. te iubesc și sunt convins că ai intrat în vizorul lui Dumnezeu. Fiică a unui tată care a hrănit sute sau mii de flămânzi, preocupat de binele altuora, a unei mame slujitoare și vreo 9 frați și surori serioși și implicați în slujire. Oare copiii tăi știu ce înseamnă jertfa și slujirea?

Dragă B. astăzi ai intrat pe lista sponsorilor principali ai bisericii, (care nu există), un singur sponsor avem: Dumnezeu. Aștept să predic la nunta ta, să developăm amintiri frumoase, să ne minunăm de modul în care Dumnezeu va avea grijă de viitorul tău. Cu siguranță vom termina biserica cu acești bani. Pe care Dumnezeu îi va înmulți.

Cimitirul vesel și Memorialul Durerii

Publicat pe de

În aceeași zi am vizitat două obiective turistice. Cimitirul vesel din Săpânța este interesant. Nu e ieșit din comun, cam toate textele sunt la fel. „Aici eu mă odihnesc, Stan Dumitru mă numesc”. Două mari clanuri din câte am citit pe cruci, familia Stan și Pop sunt dominante în cimitir și în sat. Doamna de la bilete mi-a confirmat observația mea. În final i-am spus că veselia și bucuria o oferă Isus. Orice am scrie pe cruce, umoristic, miștocăresc sau chiar serios, nu îndulcește cu nimic moartea, nici traiectoria eternă nu suferă prea multe modificări fără Hristos. E dramatic, asemenea fiecărui cimitir. Copii, tineri, mame etc. S-a și suprapus vizita cu ziua în care se împlinește un an de la plecarea în veșnicie a fratelui meu Adrian (36 de ani).

De acolo am mers la Sighet, la Muzeul #Memorialul Durerii. Vizitând acest muzeu, nu poți regreta „epoca de aur” numai dacă ai fost nomenclaturist, propagandist, sclav sau inconștient. Vorbim de două milioane de oameni (unul din opt români a fost victima a comunismului) care au murit după tratamente și chinuri groaznice pentru singura vină de a fi deștepți: poeți, scriitori, preoți, ingineri, cercetători, academicieni, oameni de stat, profesori, prof. universitari); atunci a pierdut România câteva decenii, poate chiar secole.

E fioros, e sinistru, e frig. Niște cazemate ale morții. Copiii au făcut cor pe toată perioada vizitei: „Tati hai să mergem! E foarte sinistru! Mie îmi este frică! Hai să plecăm odată de aici!” Au și plecat cu soția. Nivelul III l-am vizitat singur. Multe cămăși pătate de sânge, la propriu. Aceleași cătușe, scaune de tortură, țambale, uși originale.

Suntem în urma Europei în multe aspecte. Suntem aici pentru că avem o societate construită de marionete, de slugile „ălui bătrân” iar competenții și geniile au sfârșit ca animalele în chinuri groaznice. Când vezi lista celor care au pierit la Canalul Dunăre-Marea Neagra te iau fiorii. Vorba lui Luther: „Când văd ce au putut face germanii mei reformaților, stau și mă întreb dacă noi, germanii, oameni suntem ori demoni”. Oare nu același lucru s-ar putea spune despre propovăduitorii progresismului socialist românesc?

Iertare, generație sacrificată de vie! Iertare, dragi evrei care ați pierit pe teritoriul nostru! Iertare vouă, elite, oameni aleși, genii înzestrate de Dumnezeu cu dar special! Iertare, copii sacrificați la revoluție, acum bătrâni fără a vedea vreo schimbare! Iertare, Doamne pentru acest trecut sângeros al țării noastre! Iertare, copii și nepoți că nu am putut face mai mult pentru voi! Dar generația trecută ne-a lăsat o societate prea stricată pentru ca noi să o mai putem repara îndeajuns! Iată de ce îmi doresc cerul! E construit pe Adevăr și pe Dreptate.

Da, e un fel de „Între zâmbet și suspin” apropo de cartea fratelui Petru Lascău. De la Săpânța la Sighetu Marmației. De la veselia cimitirului la drama Memorialului Durerii. Felicitări aleasă doamnă, Ana Blandiana. Vocea dumneavoastră de la mesajul de întâmpinare ne alină inima înainte de a asista la urmările atrocităților comuniste. Felicitări doamnă pentru inițiativa de a înființa acest muzeu al durerii. Am fi îmbătrânit și ne-am fi uitat cu jind la regretele unora care deplâng perioada ceaușeștilor. Datorita dumneavoastră avem și noi, cei mai tineri, o radiografie corectă a trecutului.

Șterge Doamne din harta durerii, din conștiințele celor care încă mai sunt în viață, din mintea vișineștilor tot ce înseamnă Aiud, Pitești, Rahova, Sighetu Marmației, Târgu Ocna, în materie de închisori.
Să nu îi bântuie miile de poze de pe pereții muzeului. Oameni frumoși, prezentabili și deștepți care au sfârșit crunt, uciși de alți oameni mult mai înguști la tâmple decât victimele lor.

Iartă-ne, Doamne, tot antisemitismul din veacuri, toată ura, toată trădarea, toată cruzimea, toată mediocritatea ridicată la rang de virtute! Toată non-valoarea promovată zilnic la televiziunile din Romania. Scuzați-ne voi, fantome ale trecutului sângeros, pentru vina de a avea ochii deschiși, de a vedea drept, de a gandi liberi. Vă mulțumim vouă, adevărații eroi ai neamului, care ați putrezit în pușcării, datorită vouă noi astăzi cunoaștem ce înseamnă LIBERTATEA…

Lista celor care au dispărut deportați în Bărăgan
Lista celor care au murit la Canal
Aici a fost găsit mort Iuliu Maniu
Haine îmbrăcate de preoți și episcopi în semn de batjocoră
Richard Wurmbrand în capul listei protestanților schingiuiți
Celula avea 1,90 metri lațime
Mașinile de scris confiscate
Dormitorul deținuților
Camera de tortură.
De ar avea gură aceste uși. Vor vorbi probabil la JUDECATĂ

Anomalii viață-moarte. Eternitate online

Publicat pe de

Problematica veșniciei este o necunoscută pentru foarte mulți oameni, mai ales pentru cei care nu cunosc Biblia, ori aceștia sunt ține sigure înșelătoriei și manipulării celor profitori. Voi semnala în cele ce urmează câteva anomalii cu implicații eterne. Este vorba de promisiuni, speranțe, obiceiuri deșarte, care amăgesc milioane de oameni. Mă voi opri doar la cele din Creștinism.

1. O viață întreagă să trăiești în deșertul păcatului, iar la final să fii trimis în loc cu verdeață. Acesta este o mare eroare prieteni. Veșnicia se începe de pe pământ. Când Isus Hristos a intrat în inima ta ca Domn și Mântuitor, iar viața ta se metamorfozează din temelie, în inima ta e veșnicia.

2. O viață întreagă să tragi la jugul satanei ca rob al păcatului, iar pe cruce să scrie: „Aici odihnește robul lui Dumnezeu.” Care rob? Care Dumnezeu? Care adevăr? Nu poți să trăiești în universuri paralele slujirii/robiei lui Dumnezeu, iar la final să culegi roadele răsplătirilor divine. Al cui rob ești, acela îți este Dumnezeu! (2 Pet 2:19) Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.

3. Să visezi la neputrezire, după o viață întreagă în care ai investit doar în putrezire și lucruri trecătoare. Veșnicia se învață de pe pământ. (Mc 8:35) Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui. Sufletul tău are nevoie de Dumnezeu. Multe suflete suferă de bănuți, malnutriție, rahitism spiritual, iar altele sunt sufocate pe drept de patimi, păcate și spurcăciuni.

4. Toată viața să crezi că ești bine, iar la final să constați că ai fost un activist religios/fanatic/dogmatic, pe care Dumnezeu îl trimite departe. Matei
(7:22) Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’
(7:23) Atunci , le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.’ Cea mai mare dramă este să crezi că ești/procedezi/trăiești bine, iar în fond să fie doar aramă sunătoare, chimval zăngănitor. Sună bine și e gălăgios, dar tocmai asta indica spre faptul că este gol în interior.

5. Să ai sute, mii sau milioane de ocazii să te întorci la Dumnezeu toată viața, iar la final, plin de boli să cerșești secunde de îndurare. Oportunitățile sunt niște fărâme de har, niște uși pe care Dumnezeu în iubirea Sa ți le deschide înainte. Ferice de cel care intră hotărât prin Hristos și rămâne în El. Refuzând astăzi, refuzând mâine, asemenea corabiei lui Noe, ușa salvării tale se va închide definitiv. Cele mai multe lacrimi vor fi în fața ușii închise a mântuirii. (Lc 13:25) Odată ce Stăpânul casei Se va scula și va încuia ușa, și voi veți fi afară și veți începe să bateți la ușă și să ziceți: ‘Doamne , Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu știu de unde sunteți.’

6. Arătați-mi un sicriu al slujitor Satanei. Se pare că diavolul nu are cimitir. Toți slujitorii lui, chiar dacă trăiesc ca vrăjmași ai crucii lui Hristos, la final ce să vezi, li se înfige tot o cruce la cap. Acea cruce pe care au înjurat-o, au scuipat-o, au jurat pe ea. Nu cimitirul decide eternitatea, ci judecata finală va analiza deciziile vieții.

7. Să scrii pe cruce „aici se odihnește” un om care se chinuie departe în infern. Luca
(16:23) Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui
(16:24) și a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’ Putem să scriem poezii și bancuri pe cruci și monumente funerare ca în cimitirul vesel, dar realitate este că omul va merge la chin sau bucurie în funcție de apartenența sa la Hristos sau nu.

8. După o viață întraga de neglijente perpetue, să lași mântuire în grijă pomenilor și parastaselor urmașilor. Mântuirea este personală. Fiecare decide în dreptul lui. De alt fel la tendința pe care o are generația de astăzi, secularizarea și preocupările lor, mă tem că vor aprinde și lumânările online. Trimitem buchete de flori online(doar că nu miroase), facem slujbe online, trăiesc în universul lor online, probabil că vor inventa un „paradis” online. Cert este că se moare, Duhul Sfânt nu se primește pe zoom, Dumnezeu nu binecuvintează prin wireless, viața bate filmul iar veșnicia e reală!

În concluzie te invit sa faci o analiză responsabilă a vieții tale, să găsești puterea de ați schimba destinul, de a ieși de sub blestemul speranțelor deșarte, de ați suma prețul schimbării Direcției eterne de mers, pentru a cere ajutor sincer lui Dumnezeu de a te ajuta să ajungi în cer.