Este al patrulea an consecutiv de participare la taberele de tineret ale Bisericii Betel Torino. De data asta i fost și tineri de la Chieri, și Elim. Am avut ocazia în cursul anilor să cunosc oameni minunați. Am crescut împreună cu voi, am împărțit bucurii, am experimentat momente excepționale ale revărsării Duhului Sfânt.
Crescuți între două limbi, două lumi foarte diferite una de alta, acești tineri au ieșit o generație de oameni foarte dezghețați la minte, cu orizonturi variate și capacități mari. Au terminat scoli aici, au făcut calificări, au responsabilități importante, iar treaba o fac bine și cu mare răspundere.
În aceași frumoasă locație, în creierul Munților Alpi, aproape de stânci, de brazi și ape de un turcoaz splendid. Am avut parte de un timp minunat, s-a lăsat cu hotărâri serioase pentru botez și slujire, sunt convins că Împărăția lui Dumnezeu are de câștigat în urma acestei tabere de sfințire.
Felicitări părinților pentru acești copii mari, crescuți cu mult sacrificiu, lacrimi, investiție și multe rugăciuni. Bucurați-vă de rodul muncii voastre, da, tinerii voștri sunt puternici, serioși, talentați, mânuiesc multe instrumente și au voci unse cu har. Am cunoscut mulți băieți serioși, hotărâți de a fi predicatori. Dumnezeu le-a făcut chemarea, dar vi i-a dat vouă, părinților în custodie, pentru a-i crește mari. Ajutați-i să crească drept, nu va fie greu să parcurgeți kilometri pentru a-i duce la repetiții și studiu. Merită maxim! Fiecare km va fi însoțit de rezultate aici și răsplătire acolo.
Mulțumesc frate pastor Petru Ungureanu pentru acord, slujire și implicare. Prezența dumneavoastră a dat o notă și mai serioasă întregii lucrări. Îl rog pe Dumnezeu să îmi dea o mică măsură din răbdarea dumneavoastră, blândețea, căldură și iubirea față de oameni. Mulțumesc Arcade pentru blândețea ta și răbdare pe care o arăți în slujirea celor mici. Mulțumim Viorel Coasă pentru darul unic de organizare. Din cap până în tălpi ești doar voință. În pieptul tău e o inimă mare, care bate pentru alții, pentru slujire, pentru tineri, pentru Dumnezeu. Surorile de la bucătărie sunteți maestre în ale gătitului.
Mulțumesc Domnului că am avut harul să slujesc și părinților, acelor părinți de copii minunați. Iată că pana de curent nu e o piedică în slujirea sinceră. Sper să mă fi auzit și cei din spate.
Vă îmbrățișez, vă doresc tot binele din lume. Și nu uitați, dragi părinți că voi trebuie să supravegheați, să udați cu lacrimi Cuvântul semănat în inima copiilor voștri să așteptați cu răbdare, cu multă răbdare să crească, iar la final să putem aduna rodul muncii noastre în coșurile răsplătirilor dumnezeiești.
Dar Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Luca 22:3
„Cel ce întinde mâna cu mine în blid este vânzătorul meu”. Curios că Isus nu îl lovește peste degete, nu îi dă peste mâini, nu îl oprește de la sfânta cină, nu îl mustră, nu îl exclude, nu ia casieria de la el, îi respectă lui Iuda impecabil dreptul la libera alegere. Cu alte cuvinte:”Iuda, fă ce vrei tu, că în fond tot ce vrea face omul”. Cine sunt eu să îl influențez pe omul mare, să îl conving că e rău dacă el e convins că e bine. A convinge este opera Duhului Sfânt, dar nici Sfântul nu se impune, doar convinge, argumentează, lămurește.
Când intră Satana într-un om îi deformează optica reală a lucrurilor. Totul vede deformat. Cu o mie de oameni stă de vorba, nu poate nimeni să îl contrazică sau să îl convingă că e altfel. Doar așa cum zice el este! E convins să se prăpădească. El vrea să moară. Nu ai ce să îi faci, nici Isus nu a putut, împotriva voinței unui om. Tot ce e alb, devine negru pentru un om cu Satana în el, tot ce e negru e alb, tot ce adevăr e minciuna, tot ce e minciuna e adevăr. Tot ce e altceva, alta opinie e greșit, tot ce crede el că e bine domnule așa e. Chiar dacă moare imediat, el vrea să moară convins.
Dacă întâlnești un om violent, tulburat, pornit pe a face rău, pornit convins pentru a vorbi de rău pe alții, cu dor de răzbunare, de denigrare, de umilire și înjosire, dă-i dreptate și fugi, e posibil să fi intrat Satana în el. Nu încerca să îl convingi, nu îi schimba voința că nu vei putea, el va sfârși prin suicid. Probabil și Isus s-o fi gândit: „Dacă e hotărât să moară și nu vrea schimbare a sorții, asta e, tot e în avantajul omenirii și al creștinismului, că dacă trăiește face și mai multi pui”. Apoi îi zice relaxat: „Ce ai de făcut fă repede!” Nu cumva să te răzgândești, să mai convingi vreo doi trei, să faci pui blestemați prin lăcomie și complot luciferic. Fă repede să moară doar unul, să nu mai aibă Satana suport, că ceilalți vor fi plini de Duhul Sfânt.
Casa trebuie măturată! Nu va putea intra Duhul Sfânt câtă vreme casa e locuita de adversar. Trebuie mai întâi recunoștință cu lacrimi amare că altcineva domină vasul tău de lut, trebuie cerut în grabă ajutorul să fie detronat stăpânul casei de către Isus, apoi Dumnezeu va pregăti terenul, va defrișa toți mărăcinii, va spăla cu sângele Său și va instala pe Sfântul Duh.
Sunt principii biblice dragilor, nu doar păreri confesionale. Eliberează-te de Satana! De ce întreabă preotul: „Te lepezi de Satana?” Asta ar trebui întrebat pe adulți nu pe niște prunci inconștienți. Iar adultul să răspundă: „Da! Mă lepăda de Satana: uciderii, prunc-uciderii, urii, tutunului, alcoolului, vrăjitoriei, minciunii, neiertători, pornografiei, preacurviei, fățărniciei, înjurăturilor, blestemelor, etc. O „multe satane” sunt de care trebuie să se dezică omul! Dar trebuie voință, căință, credință, despărțire categorică.
Nu există „nu pot!” Există doar „nu vrei!” Nu uita că Hristos a biruit la Calvar pe Diavolul, Isus este stăpânul, El e Regele Regilor, Domn peste pământ, ape, văzduh și eternitate. Prin El poți. Trebuie doar să te dezici de duhurile acceptate prin voința ta. Să ceri ajutor și sprijin spiritual slujitorilor bisericii tale. Așa slabi cum sunt ei, Dumnezeu își manifestă puterea și slava. Tu doar trebuie să te lepezi de Satana!
Altfel vei sfârși fie în ștreang și apoi în iad, fie direct în iad. Nu e glumă, nu e joaca, nu e zăbavă. E realitate tristă, cere un răspuns rapid, hotărâre nouă, iar Dumnezeu va face restul, va face minuni! Prin tine!
Bărbatul este o ființă robustă, inteligentă, rațională și cu un puternic simț protectiv. Încă de la începuturi Creatorul a plămădit din pământ un om, un bărbat, l-a creat pe Adam care înseamnă ‘pământ’. Și de atunci încoace, el se ocupă cu pământul, cutreieră după vânat pădurile, adună vreascuri pentru foc, își încălzește copiii, îi apără de fiare și îi crește mari. Pentru că „mamele nasc băieți, iar tații fac din ei bărbați” cum e zisa. Încă din vremuri străvechi ei se ocupă cu războiul, se organizează în cete, confecționează arme, pun la adăpost mame și copii, apoi cu prețul vieții, ies cu pieptul în calea săgeților, sulițelor, săbiilor, tunurilor, gloanțelor, bombelor și chiar rachetelor.
Legile marțiale sunt doar pentru bărbați, între 20 și 60 de ani. Doar ei sunt condamnați la moarte în caz că vor să evadeze, pe vreme de război. Femeile și copiii emigrează, pleacă în locuri sigure, trec frontierele, sunt așteptate cu ceai și adăposturi, dar ei rămân în tranșee, vopsiți cu negru pe față, cu cagulele pe figură, cu un echipament de zeci de kg, prin păduri, prin șanțuri săpate, prin noroi și tranșee. Flămânzi, epuizați, speriați, hărțuiți de alți bărbați (inamici) care sunt trimiși prin ordin, cei mai mulți împotriva voinței lor, să îngroașe rândurile văduvelor, ca mai apoi soțiile lor (ale invadatorilor) să rămână și ele văduve.
Dacă ești doamnă astăzi înseamnă că ai lângă tine un domn. Dacă ai manichiura frumoasă și îngrijită înseamnă că mâinile lui au bătături, îmbibate în vaselina și ulei ars, sau tâmplari fără degete, cele care au mai rămas sunt groase, unghiile tăiate neuniform și tot timpul pe fugă sau uneori roase cu dinții de stres. Frigiderul îți este plin, cămara asemeni, și rezervorul, și poșeta, dar și inima de iubire. Priveste-l mai des în ochi, mai spune-i vorbe dulci, mai apreciază-l el este mărul la umbra căruia găsești odihnă, liniște și pace, de ieri, de alaltăieri și de o viață încoace.
Dacă ești soție, înseamnă că într-o zi și-a asumat responsabilitatea de a te lua pe numele lui, dacă ești mamă nu uita că viața vine de la el, prin tine și astfel se nasc oamenii pe pământ.
Da, uneori suntem nervoși, stresați, îngrijorați, avem frici și dileme, avem temeri și suntem confuzi, ne este teamă să recunoaștem și ne exprimam printr-un ton ridicat, sau absență emoțională, dar tocmai atunci avem nevoie de puțin moi multă iubire, de o îmbrățișare în plus, de vorbe mai bune, tonuri mai calde, ca iarăși să ne ridicăm ca zmeii, să ne întărim și să ducem războiul vieții mai departe.
Nu suntem soții ideali, nici tați, nici bunici, cum desăvârșite nu sunt nici ele, dar ne străduim reciproc, ne suportam și iubim, ne tolerăm cu răbdare, sperând la mai bine în toate. Până la urmă căsătoria este un dar și un dat brut, pe care îl avem la îndemână o jumătate de veac să îl desăvârșim, să îl perfecționăm, să îl lustruim, iar pe când am ajuns performanți și maeștri… murim.
În mintea copiilor suntem eroii care le pot și le știu pe toate. Nu e așa, dar nu le spuneți asta copiilor, lăsați-i pe ei să constate, pe când își vor da seama că avem slăbiciuni, au devenit ei eroii, și puternicii care le știu pe toate în fața copiilor lor. Acesta este un secret tainic ascuns între generații, dar unele doamne se prea grăbesc să îl divulge micuților lor, iar cei firavi află că avem slăbiciuni și nu mai au curajul să lupte, așa că trăiesc nefericiți.
Iar voi copii! Cinstiți pe bărbatul din casă. E nins pe la tâmple, e chel, poate e știrb și picioarele-i sunt tot mai grele. Au ani petrecuți în picioare pentru a creste niște bărbați care în curând vor fi și ei mari, iar cinstea aievea se cerne.
Nu uitați că prima porunca din decalog însoțită de o promisiune, a fost rânduită de sus să semene în calea ta fericire. Dar aceasta depinde în mod intrinsec de ea, de Sfânta CINSTIRE. Nu alergați după umbre, nu va răzvrătiți nesăbuit, că fără cinstirea de tați, de mame și bunicii bătrâni, nu ai în veac fericire. E drept Dumnezeu că pedepsește necinstirea părinților cu nefericire pe viață, să ai suficient timp de căință că ai batjocorit un părinte prin care ai viață, care te-a hrănit cu iubire, care a adormit poate flămând să ai tu cele necesare.
Aceștia suntem noi, bărbații. Ființe simple, robuste, plăpânde, puternice și extrem de complicate, dar nu uitați nici o clipă că nu suntem decât pe jumătate. Dumnezeu a rânduit o femeie să completeze golurile rămase, să fie ea cu iubirea ei partea ce astupă lipsurile rămase în caracter, să fie educatoare, învățătoare, dirigintă și mamă, să știți cum să șlefuiți caractere. Nu uitați că un caracter de adult se șlefuiește mai mult cu iubire și tact, decât cu lecții de dirigenție. Recomand abordarea sub forma de: „hai să învățăm împreună”, lăsați cataloage și crete! Renunțați la dojeneli și pedepse, adultul nu se prea sperie de amenințări, de frici de corijențe.
Toate examenele trebuie trecute, că nu ai avea nici o satisfacție într-un an superior cu un bărbat repetent, întârziat, abandonat în clase inferioare. Aveți răbdare, așa cum vă suportăm de decenii, cu respect și iubire, cu decade și „acele perioade”, suportați-ne și voi mai o vreme, mai două, mai trei și murim, izolați prin cetate, dar ne vom revedea-n veșnicie, mai bine.
Dacă în casa ta lucrurile au degenerat, însemnă că suferă foarte mult preoția. Un bărbat depersonalizat, umilit, ignorat și neiubit foarte ușor renunță la toate. Dar soția are suficientă iubire, putere de sine, rafinament și tărie să îi redea demnitatea, valoarea și cinstea, iar astfel familia înflorește ca floarea, iubirea plutește din nou, iar cerul se înseninează. În acest fel toți au unilaterale câștiguri și fiii și mama, și casa e altfel, și domnul mai tare.
„În spatele unui bărbat puternic se află o femeie și mai puternică”, dar în spatele unei femei împlinite se află un bărbat harnic, atent și iubitor!
Astăzi e ziua lui. Aproape că trecea iar neobservată. Posibil ca doar acum să afli și tu, că există o zi dedicata, dor lui. Eroului tău sau soț sau bunic sau părinte, spune-i ceva de prisos, o vorbă, un gest, o privire, nu ezita, nici să uiți, că atunci când e mai mai slăbit are mai mare nevoie de și mai multă iubire.
Acesta-i bărbatul! E-al tău, nu ai altul! Iubește-l, cinsteste-l, îngrijește-l și iartă-l! Iar binele se-mparte la doi, între voi!
Poate ți se pare ciudat, poate straniu, deplasat, ieșit din sfera normală a lucrurilor, dar femeia asta ne povestește înlăcrimată că Dumnezeu a eliberat-o de tutun, mâncând sarmale primite de la surorile slujitoare la departamentul social.
Sora A. vine de mult timp la biserică. Responsabilă din fire, a participat la trei cursuri de cateheză, dar înainte de botez venea dezamăgită și ne povestește că nu poate să se boteze pentru că nu a scăpat de viciul tutunului. Ne-am rugat pentru ea, am sprijinit-o, am încurajat-o și așteptam minunea. Doar că minunea dacă vine cu trenul normalității nu ar găsi pe nimeni în gară, nu ar mai fi minune, ar fi un lucru normal, demonstrat, palpabil.
Sunt pastor tânăr. Mai am foarte multe lucruri de învățat, dar și apetitul de a cunoaște e mare, deci când ne intersectăm se lasă cu progrese remarcabile. Dar tocmai aici se manifestă inefabil harul. E felurit, e uimitor, e magnific, e formidabil, e mistic, e divin.
Surorile au făcut un ceaun de sarmale, au făcut rugăciune, au distribuit mâncarea ca pe o măreață slujire duhovnicească, iar Dumnezeu încununează cu succes, nici de ele cunoscut sau înțeles. „Da fraților” spune sora A. supărată că noi, scepticii nu o înțelegem, „după ce am mâncat sarmalele binecuvântate, primite în Numele Domnului, nu am mai băgat țigară în gură. Fumam un pachet la doua zile, acum nu mai vreau să le văd! Dumnezeu m-a eliberat, ce e așa greu de înțeles”. Noi, slujitorii ne uitam unii la alții, ridicam din umeri, căutăm explicații, dar convenim în final să exclamăm: Slăvit să fie Domnul!
Mai înțelegeți ceva? Nici eu! Dar nici nu trebuie să înțeleg totul. Asta spuneam Irinei astăzi, dacă am înțelge totul desăvârșit nu am mai avea nevoie de credință, iar Dumnezeu știe exact cât să ne reveleze, atât cât să nu îl scoatem pe El din formula, crezând că suntem mai mari decât propria haină. Acum sunt sigur că sora A. se va boteza! Cred!
Cred în minuni! Nu sunt cesaționist! Cred în sarmale date în Numele Domnului! Cred în slujirea socială! Cred în credincioșia surorilor! Cred în puterea rugăciunii! Cred în eliberarea prin sarmale binecuvântate!
Minunea, ori o crezi, ori o lași în pace. Eu aleg să cred!
Într-o tabără a tinerilor din Arganda am cunoscut-o și pe Daneza (Dana Ileni, născută în Bistrița cu 50 de ani în urmă)
Un om mic, cântărește 26 de kg, dar cu inima cât peninsula iberică de mare. Daneza m-a impresionat prin frumusețea ei fizică și spirituală, prin inteligența nativa dar și înțelepciunea care vine de sus, turnată de Dumnezeu în proporții mari peste ea.
Ea este un fenomen. Este un înger trimis de Dumnezeu pentru a fi o pilda celor cârtitori și nemulțumiți cu soarta lor, sătui de bine, îmbuibați cu belșug, îmbătați de abundență. Să nu uităm că sunt sute de milioane de oameni care trăiesc sub orice limita a sărăciei, iar Daneza ar putea fi un martor cheie pentru noi, contemporanii ei în ziua judecății.
Născută cu multiple malformații, cu picioarele subțiri și mici de câțiva centimetri, întoarse pe sub ea, fără a putea fi mișcate, cu mânuțele ca ale unui copil de trei ani, întoarse și niște degețele lungi și fine ca de divă care mânuiesc maneta căruciorului, cu foarte multa eleganță și bun simț, când își sprijină capul cu o mânuță, când cu cealaltă, ea se bucură de orice. Vorbește corect, articulat, hotărât și frumos. Nu s-a plâns de vreo durere, de oboseală sau de vreo jignire. Am venit foarte obosit în aceasta tabăra, dar în primele minute de povesti cu ea, m-am vindecat de orice neputință.
Face singură baie, pregătește mâncare, tastează impecabil pe telefon, merge în ritmul ei cu căruciorul prin oraș, urcă în autobuz, merge la supermarket, călătoreste cu avionul, face trans-atlanticul de multe ori (având o sora în America, despre care vorbește foarte frumos), le face pe toate. Acele responsabilități care unora li se par povară, ea le face cu așa entuziasm și bucurie.
De la gat în sus, o față frumoasă cu chip angelic, al unui om născut din nou, toată e un zâmbet, are umor, știe de gluma, folosește autoironia (semn al inteligenței sclipitoare), iar când își deschide gura și lauda pe Dumnezeu, acest ghemotoc de om plin de iubire te fascinează, aduce prezența lui Dumnezeu în închinare. Când corul bisericii Muntele Sionului s-a unit cu ea, credeai că vine Domnul pur și simplu. Ar fi capabilă detașat să conducă o orchestră muzicală. În neputința ei trupească a stat cu noi ore în șir la seminarii, a cântat cu noi, s-a rugat, a analizat programele, a venit cu sugestii. Sunt uluit, iar cuvintele mi se fac nod și se opresc în gât…
Până să o cunosc pe ea, știam câte ceva sau așa credeam că știu, acum nu mai știu prea multe, realizez că trăiesc prin harul lui Dumnezeu fiecare clipă, că tot ce am și știu I se datorează Lui, că slava Sa face diferența nu mușchii noștri, nici banii, nici cunoștințele, ci harul Său.
Am stat de vorbă cu ea minute. Zeci de minute. Te fascinează pur și simplu. Dragă Daneza, ești unică, ești specială, ești fenomenală, ești un adevărat copil de Dumnezeu care ne întrece în foarte multe privințe. Tabăra aceasta a fost pentru mine, pentru a te cunoaște pe tine, pentru a învăța multe lecții importante de viață și de slujire. Nu, ea nu este un om cu handicap, este un om special, special creat pentru noi.
Îți mulțumesc pentru sfaturi. Mă voi grăbi să le aplic, îți mulțumesc pentru că exiști, îi mulțumesc lui Dumnezeu că te-a ținut 50 de ani pe pământ, că ai biruit Covidul cu furtune prin nas, pentru că trebuia neapărat să te cunosc. Să cunosc slava lui Dumnezeu în mod aparte prin tine, prin slujirea ta. Mă rog lui Dumnezeu să te mai țină ani multi de aici înainte. Avem nevoie de tine, de pilda pe care Dumnezeu pentru noi prin tine.
La ultimele postări cu șantierul, primeam încurajare de la Daneză. Îmi pare rău ca au mai rămas doar două mesaje. Am schimbat telefonul între timp. Era un om al încurajării. Un om special. Am primit cu tristețe veste plecării tale dragă Dana. Cerul este mai bogat cu tine, dar noi am rămas mai săraci.
Drum bun spre cer. Pe curând dragă Daneza!
Ultima convorbire cu DanezaEa este minunea lui Dumnezeu!Drum lin spre cer!
Între cele două licee la care am ore este o distanță nu foarte mare. Am vrut să pornesc mașina, am coborât și am pornit pe jos. Faleza este mirifică și foarte îmbietoare. Florile de păpădie își fac de cap prin parcuri, parcă e soarele în miniatură, tineri și tinere îndrăgostiți, păsări, pomi care stau să înverzească, desenează un tablou de poveste.
Pe faleză din loc în loc sunt desenate inimioare cu picioare, indicând spre inima sănătoasă întreținută de mișcare și aer curat. Unele sunt dublate de graffiti cu mesajul „Smiley”. Trotinete, biciclete, elevi și studenți, parcul pensionarilor e plin de domni concentrați la șah și table. Mureșul e umflat, rățuștele nu prea știu ce e stresul și războiul.
Cum nu s-ar fi bucurat și vecinii noștri ucrainieni de primăvara aceasta, dar războiul omoară, întunecă cerul, ofilește florile, distruge case și seamănă panică. Păzește Doamne țărișoara noastră de nenorociri!
E cald afară. E ☀️ soare ☀️ Zâmbește, inspiră adânc aerul primăverii, ascultă concertul păsărelelor, urmărește traiectoria reacției de la avioane, rupe o floare, așeaz-o atent după ureche, oferă un buchet unei doamne (soție, mamă, bunică), spune o scurta rugăciune de mulțumesc Doamne că trăiesc, respiră cu brațele ridicate și mâine ia-o de la capăt. Caută aceeași cadență cu viața, păstrează pe cât posibil ritmul ei liniștit și mergi mai departe.
Dacă întâmpini dificultăți, invită-L și pe Tata la pimbare cu tine. Oferă cât mai multe, zâmbete, flori și îmbrățișări și vei transforma tot mai multe cimitire emoționale în sărbătoare.
Ne-aţi luat copiii De la sân de mamă, Şi a-ţi sacrificat Pe taţii lor de vii, Să sece lăcomia voastră inumană, Să piară ura pe veci în pustii!
Când voi cei mari Certaţi sunteţi politic, Cei mici, se sting Cu miile pe zi. Cine-o fi transformat omu-n războinic? Când el creat a fost pentru-a iubi!
Mai invitaţi-vă la câte-un golf Unii pe alţii, Nu doar ameninţări Vă aruncaţi. Prindeţi în dialogul diplomatic Iubire şi virtuţi, altfel Discursul e apatic.
Lăsaţi-ne în pace strănepoţii! Nu-i rost de pace între doi bunici? Distrugeţi generaţii după generaţii! Şi doar din povestire îşi cunosc străbunii, Fiii noştri mici.
Ne-aţi condamnat La timide-nceputuri Când ţările pustii ni le-aţi lăsat. Aţi adunat doar pentru voi avuturi Iar nouă boli şi ciumi, și morți Şi foamete aţi înşirat.
Ce vreţi să ne mai luaţi!?… Răspundeţi!… Aţi populat destule cimitire Cu oase crude ale celor dragi, Mai meditaţi şi voi la nemurire La sfinte legi Nu doar politici vagi!
E glasul mamelor ce urlă în timpane, Dar nimeni seamă Vreo dată nu le-a luat. Orgolii lacome şi inumane Doar afluenţi de sânge Şi oceane de lacrimi În urmă au lăsat.
E-aproaoe ziua judecății Când fiecare vă veți aduna În fața tronului dreptății, Iar orice strop de sânge Al fiilor nevinovați Cel ce se cheamă Dreptul Curând va judeca.
Și poftele nesăbuite de putere Și ură, genocidul, lăcomia Tot ce a fost luat Cu-amenintari de arme Socoate sub amenințări de arme o să dați.
Tăișul sabiei cere tot preț de sânge. Iar cel ce folosește violența, Va fi înmărmurit în fața legii Când Dumnezeu îi va rosti sentința.
Doresc Imperiul bucuriei, Regatul păcii minunat. S-apropie Isus să vină, Pe fii păcii și-ai iubirii Îi duce în ceresc palat.
Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! – Cântarea Cântărilor 2:15
Vorbe ușoare, nemulțumiri, acuzații, jigniri, opinii impuse, neglijente repetate, neatenții, ironii, bănuieli rele, gelozie, minciună sunt câteva dintre lucrurile mici și „ne”importante care ar putea crea grave probleme emoționale.
Ne ferim de elefanți, de tigri (probleme mari), dar nu luăm în seamă aceste mici detalii sau poate chiar mai rău le-am adoptat stilului de viață, le-am banalizat, le-am importat, și este posibil să facă parte din programul nostru cotidian, în familie și la locul de muncă Atenție! Acestea se vor aduna într-un butoi cu pulbere, iar la un șoc emoțional poate exploda generând pagube iremediabile.
Mi-am propus să fiu mai atent la vorbe, gesturi, atitudini, raportări. Cu alte cuvinte să lucrez mai mult cu mine, cu înfrânarea propriului ego, să fiu mai educat, mai elevat, mai bun, mai creștin și lumea mea va fi și mai frumoasă și mai fericită. Se ofilesc viile fericirii noastre, cad petalele bucuriei la pământ una câte una, pentru că permitem vulpițelor să muște din noi și din alții. Prindeți aceste vulpi!
Prindeți vulpile mici! Fiți mai atenți cu soția/soțul, copiii, părinții, șefii, subalternii, iar lumea va fi mai frumoasă. Vom experimenta fărâme de veșnicie, de Împărăție Cerească din inima noastră. Dacă e Hristos acolo, frumos va ieși la suprafață, dar dacă e altcineva, otrava externalizată din inima rea va pustii emoțional totul în jur.
Nu aștepta de la alții, vânează-ți propriile vulpițe! Altfel vor genera multiple microleziuni emoționale. Iar o relație rece e soră geamănă cu singurătatea! 🦊 🦊 🦊
Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”După ce a spusaceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudeiși le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El. Ioan 18:38
Evident că nu i-am răspuns nimic Isus. Itemii au fost greșiți. Întrebarea a fost pusă total greșit. Influențat de emprionii relativității de mai târziu, de filozofia grecească și romană politeistă, foarte generoasă cu multitudinea zeităților, guvernatorul Pilat vrea să mai afle „o variantă” de adevăr. Iar Isus nu îi răspunde. Întrebarea se pune nu sub forma CE este adevărul sugerând că este un concept filosofic personalizat, ci sub forma CINE este Adevărul. Iar răspunsul ar fi fost categoric Isus!
Teoria relativității merge pe principiul că ar fi mai multe adevăruri. Fiecare cu adevărul lui. Dacă lovim în absolutul Adevărului, lovim direct în dumnezeirea lui Isus, în acest caz, nu mai putem să ne numim creștini și ratăm orice șansă de salvare.
Cum a demonstrat logic și teologic Hristos că este Adevărul? S-a înomenit, a luat natura umană, a părăsit eternul și a intrat în timp. L-am contestat, L-am omorât, L-am îngropat, dar adevărul este cea mai sfântă proprietate, tot timpul va pluti, va ieși la vedere. Chiar dacă este dosit și camuflat și ascuns milenii, cu aceeași forță se exprimă și transformă.
Învierea și înălțarea vizibilă a Mântuitorului în mod antigravitațional sfidează fizica, logica, gândirea, filozofia. Adevărul face legi, adevărul amendează legi, adevărul sfidează legi, adevărul corectează legi, adevărul slobozește, adevărul condamnă.
DA, EXISTĂ ADEVĂR ABSOLUT! HRISTOS! Fără El vorbim de relativisme, de probabilități, de vulnerabil. Hristos este absolutul. Înainte și după ce El pune punct, nu mai poate pune nimeni nici virgula, nici altceva. El este Creatorul este Regele este Viața este modelul și Calea, El e Lumina Lumii și a cerului. Nu sunt doar niște atribute sau epitete aruncate în vânt de cineva care îl iubește pe Isus, sunt realități recunoscute inclusiv de cei mai mari contestatari ai lui Mesia.
Îl am pe Isus în ❤️ inima, deci dețin adevărul absolut sau, mai degrabă el mă deține pe mine. Îmi dă oxigen, viață, lumină, sănătate, apă, iertare, speranță. Nu merită să treci de partea necuratului până treci puntea, te trece de partea lui. Prefer să rămân în aria de acțiune a lui Hristos, doar aici mă simt și răsfățat și în siguranță și iubit și prinț.
Încercați să puneți capăt relativismelor sau relativităților voastre. Puteți să ne îndrugați verzi și uscate, dar pe Domnul Hristos nu ni-L puteți scoate din inimă. Iar dacă El e în noi și cu noi, ce ne luați sau ce nu ne dați nu ne mai pasă.
Nu contestați absolutul! Nu contestați pe Dumnezeu! El vă iubește și este singurul care ne poate salva din craterul secular în care a alunecat acest bulgăraș de planetă albastră cu furnici cu tot.
Relativismul tolerează și merge mai departe. Absolutul iubește și iartă. Se apleacă și ridică. Mântuiește și salvează pe oricine.
onisimbotezatu 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.