Arhive categorie: Noutăți

Sfaturi de la mama lui Cristofor Columb

Publicat pe de

Cristofor Columb (italiană Cristoforo Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. 1451,[5][6][7][8]Genova, Republica Genova[9][10] – d. 20 mai1506,[11][12][13][14]Valladolid, Coroana Castiliei[15][10]) a fost un navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre India, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, denumit mai târziu, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută doar Lumea Veche

Vizitând cu prietenii mei, Samuel și Dorel corabie lui Cristofor Columb, am reflectat la viața acestui om, și am scris câteva meditații pe care le-am pus sub forma de sfaturi de la mama lui Columb. E clar că nu am găsit sfaturile mamei lui, dar am încercat să găsesc sursa de inspirație și izvorul de putere și ambiție al acestui mare om, care cu siguranță a avut niste părinți excepționali Sunt niște reflecții și meditații personale, care s-ar putea să îți fie utile, chiar acum pe când te gândeai să renunți.

*Toate lucrurile și expedițiile au părut imposibile până cineva a reușit să le realizeze.

*Oricât de mare ar fi întinderea de ape, probabil ți se pare că nu vei mai vedea limanul vreodată, continuă să vâslești, mergând înainte sunt mai multe șanse să nu te prăpădești, decât dacă te dai bătut oprindu-te.

*Dacă ai reușit să treci de jumătatea drumului, ești mai aproape de victorie decât de start. Prinde curaj, mușcă din pânze, mai sprijinește-te de catarg, dar mergi înainte.

*Dragă Cristofor, vei prinde furtuni, valuri, comentarii din partea oamenilor de pe corabie, foame, pierderi, descurajare, frici, dar mergi mai departe, vâslind.

*Și dacă nu ar fi descoperit America, tot era pomenit ca un om care nu s-au mulțumit cu puțin, poate descoperea polul nord, sau ecuatorul, dar cu siguranță nu s-ar fi plafonat.

*Învățăm de la Columb că oricât de mare ar fi întinderea de ape, chiar dacă ți se pare că oceanul este veșnic, totuși la capătul călătoriei tot vei găsi un petec de pământ.

*Oamenii mari nu se ocupa cu lucruri mici. Lasă-i pe cei mici și piperniciți să exploreze bălți și mlaștini, lasă-i să cântărească trestie și să pescuiască știuci, tu ridica ancora și pornește pe ocean la cucerirea și descoperirea de continente, luptând dacă trebuie cu balenele ucigașe și rechinii. Așa se scrie istoria. Cu oameni mari.

*O corabie lovită de valuri, cu pontoane putrede, cu pupa destrămată, cu ancorare și catarge ruginite, care înfruntă bătaia valurilor, este cu mult mai frumoasă decât un iaht nou de milioane de dolari lustruit, și parcat pe lângă maluri. Iahturile sunt pentru oameni bogați, corăbiile sunt pentru oameni mari.

*S-ar putea la final să nu găsești zgârie-nori și civilizație, ci doar un petec de pământ sălbatic. Nu descuraja, poate peste ani parcela ta descoperită se va transforma în cea mai mare putere a lumii. Oare nu asta s-a întâmplat cu America.

Fiule, să nu te mulțumești cu puțin, să știi că nu există „nu se poate”, nu te opri în primul bolovan, mai degrabă ocoleste-l și mergi mai departe, dacă nu vezi destinația/limanul nu înseamnă că nu există, ci poate nu ai vâslit destul. Nu trebuie neapărat să te lamentezi dacă nu este drum format de către predecesorii tăi, construiește tu unul pentru descendenți. Poate nu există un ghid care să te conducă în viață spre destinații exotice și spre absolut, prinde-L pe Dumnezeu de mână, ia-ți inima-n dinți și publică tu un ghid pentru alții, pictează hărți.

Vezi că vor fi destui care, vâslind pe bălți te vor descuraja, încercând să te atragă în cursa mediocrității, să nu te bati cu ei pe balta, invita-i pe mare și se vor sufoca. Un învins pe oceane e mai puternic decât un „câștigător” pe mlaștini și bălți limitate.

Când ai pornit pe ocean, dacă vei privi în jos la valuri și în urmă vei fi doar un om obișnuit, dar dacă vei privi la busolă, în sus la Dumnezeu și înainte, ai șanse de a trai cu semnificație și să inspiri aere de geniu.

Dacă oamenii vor fi cu gura mare încercând să te convingă să renunți că nu mai există alt pământ, spune-le că discutați mai multe la întoarcere. Atunci vei avea mai multe de zis, pentru că gura lor va fi mai mică. Dacă îți vor spune că nu există India, spune-le că vorbiți după ce te întorci cu corabia plină de banane și mango, și fiule, tu să îi inviți pe toți la cină.

În concluzie, oricât de mari vor fi valurile și descurajările, indiferent ce dinți vor avea rechinii care te ataca, nu contează că traseul este lung și anevoios, mergi înainte, iar la final vei striga evrica am găsit cerul! Iar Isus Hristos îți va face oficiul de gazda la nuntă în Paradis.

Vizionează „”El final del covid-19 está a la vista”, dice director de la OMS” pe YouTube

Publicat pe de

Adio pandemie! Adio panică!

Președintele OMS anunță că se vede finalul pandemiei. În sfârșit se termină cu statisticile, cu morții prin saci de gunoi, asistenți și medici îmbrăcați în cosmonauți, cu înmormântări fără slujbe și funeralii. Rugăciunile, măsurile au declanșat îndurarea divină, pentru că, în fond Dumnezeu este Suveranul.

Pandemia aceasta a filtrat oameni, prieteni, creștini, medici, sisteme medicale, microbiologi, popi, păstori, politicieni, profesori, oameni simpli, iar mulți dintre noi nu au trecut testul și am dovedit că nu suntem nici atât de deștepți, nici cei mai capabili, nici foarte puternici, nici prea pregătiți pentru provocările iminente.

Ne adunăm puterile, ne numărăm pagubele și morții, vizităm cimitire, privim cu nostalgie macabră în urmă la vecini turnători care suna la poliție, bâlbâielile politicului, deficientele slujitorilor, la propriile răni din propriile suflete, pierderile colosale generate copiilor de învățământul online, ne adunăm forțele, strângem din dinți și mergem mai departe! Numai de mana cu Dumnezeu, altfel ne rătăcim.

Rugăciunile tale pe altarul de aur din cer

Publicat pe de

(Apoc 5:8) Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.
(Apoc 8:3) Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fața altarului cu o cădelniță de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie.

Știu eu cât timp petrecem în rugăciune? Ce calitate a rugăciunilor avem? Ce subiecte, cereri, nemulțumiri, frământări mai sunt? Cert este că rugăciunile responsabile, rostite după voia lui Dumnezeu sunt depozitate în potire de aur.

Dragă cititor, care ai apucat a trece peste aceste rânduri. Știu, ai rugăciuni în standby, în așteptare, iar întârzierea răspunsului din partea cerului te macină pe interior, te frământă ca boabele de struguri în teasc. Posibil ca unele cereri să te fi adus în pragul disperării, nu îți face griji! Totul e în controlul lui Dumnezeu!

Câtă valoare să pună Creatorul în noi, să de-a sens vorbelor noastre, să le bage în seamă, să le pecetluiască în potire de aur, să le aducă ființele angelice pe un altar special de aur din cer, iar fumul lor să se ridice până la Dumnezeu, care va răsplăti inima mijlocitoare, va cântări toate rugăciunile și le va răsplăti inclusiv pe cele neîmplinite în timpul vieții, dar care au avut efect după moartea noastră. Cum am întâlnit atâtea cazuri de copii bătrâni care s-au pocăit la mulți ani după moartea părinților credincioși.

Dragi părinți rugați-vă mai departe pentru copiii voștri! Dragi copii, de asemenea nu încetați să mijlociți pentru părinți! Stimate soții, continuați să vă rugați cu lacrimi pentru soții necredincioși, iubiți slujitori mijlociți pentru oițele dumneavoastră și vă asigur că toate rugăciunile sunt tratate cu respect și onoare de Dumnezeu, pecetluite în potire de aur, alăute de aur jertfite pe altarul de aur din cer.

(1 Pet 4:7) Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii.

Nu obosiți! Nu descurajați! Nu va demoralizați! Rugați-vă! Credeți! Insistați! Bateți! Cereți! Așteptați! Și cu siguranță veți avea un feedbak pozitiv din partea cerului. Numai NU VĂ LĂSAȚI DOBORÂȚI DE ÎNTRISTARE!

A murit regina Elisabeta a II-a

Publicat pe de

După 70 de ani de domnie, un Război Mondial în care a luptat pe front ca un soldat de nădejde, cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii își încheie domnia, dar și alergarea pe acest pământ.

Și regii mor. Ce m-a surprins întotdeauna la majestatea sa, regina Elisabeta, a fost mariajul său de 73 de ani cu prințul Philip, Ducele de Edinburgh. Să tragi de o căsnicie mai bine de șapte decenii este mai mult decât lăudabil, în contextul în care mariajele moderne se ofilesc la mai puțin de un deceniu.

Regina Elisabeta intră de astăzi în istorie, după un traseu politic adevărat, de la soldat le front, la tronul Marii Britanii. Aviz celor care se cred veșnici pe anumite tronuri sau funcții, se moare prieteni!

Despre copiii care mor nebotezați

Publicat pe de

Îngerașul I. nu a apucat să trăiască pe pământ nici o zi. A venit din veșnicie, a petrecut câteva luni în culcușul călduros al mamei lui, iar cu câteva ore înainte de naștere a plecat înapoi în veșnicie. Nu am mai avut în slujirea mea asemenea caz în care să slujesc. A fost cumplit, groaznic, dificil, dureros, înfiorător. Am meditat mult, am studiat, am plâns, am avut frământări, întrebări și dileme, dar am găsit și răspunsuri.

Apostolul Pavel ne lămurește în 1Cor. 7:14: Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți. Dacă unul dintre părinți este credincios practicant, născut din Duhul lui Dumnezeu, copiii sunt sfinți. El are un singur păcat: (păcatul adamic) pentru care a murit Hristos pe cruce. El nu are nevoie de botez, care se face spre iertarea păcatelor, la plural, păcate pe care el nu le are. De asemenea botezul se face prin mărturisirea cu gura a candidatului, asta implică rațiune, conștiență de sine, asumare matură a clauzelor. Deci bebelușul nenăscut nu are nevoie de botez pentru că nu are păcate, pentru că nu poate mărturisi cu gura lui credința.

Bebelușul I. a mers la Dumnezeu. În economia lui Dumnezeu el este contabilizat ca persoană care a trăit, avea inimă, suflet, personalitate, organe complete, era un organism viu. A avut certificat de naștere, certificat de deces și adeverință de înhumare oferite de autoritățile statului, care i-au recunoscut personalitatea.

Cineva a întrebat: ” Dar cum l-am îngropat cu slujbă, că nu a fost botezat?” Hmm! Eu am alta întrebare: Cum sunt îngropați cu slujbă atâtea milioane de români „botezați”, dar care au avut o viață de păgâni (beție, curvie, minciuna, crimă, ură, neiertate, calomnie, hulă, înjurături, vrăjitorii, blesteme etc.)? Și sunt înmormântați cu slujbe lungi și se mai scrie pe cruce și: „Aici odihnește robul lui Dumnezeu” Niciodată veșnicia nu va recunoaște ca robi ai lui Dumnezeu pe cei care o viață întreagă au fost robi ai diavolului.

Să revenim la micuțul I. Încurajați mămicile și tații cărora le pleacă în veșnicie odorul înainte de naștere sau după aceea. Nu e nevoie să fie botezat, că nu are păcate. Nu e nevoie să facă derogări, le facem slujbe ca oamenilor mari, în cercuri mai restrânse pentru că e durerea prea mare de a fi popularizată, încurajăm părinții că nu din vina lor se întâmplă o astfel de dramă. Asigurați-i pe părinți că voia lui Dumnezeu este bună, plăcută și desăvârșită. Iar Dumnezeu nu greșește niciodată.

La revedere, îngerașule I. Nu ai cunoscut nici durerea, nici frigul, nici foamea, nici necazul, ți s-a oferit harul să mergi din veșnicie direct în veșnicie, fără a mai poposi pe această planetă a supraviețuirii la limită. Obrăjorii tăi nu au fost brăzdați de lacrimi, iar inima ta nu a cunoscut trădarea. Născut din iubire, alimentat nouă luni de zile cu iubire, ai fost transferat direct în Imperiul iubirii. Noi, cei cu reședință pe planeta trădării abia reușim să visăm ceea ce tu ai obținut deja, Paradisul.