#bisericabetleemarad | onisimbotezatu

Voi obosiți pe Domnul prin cuvintele voastre și mai întrebați: „Cu ce L-am obosit?” Prin faptul că ziceți: „Oricine face rău este bun înaintea Domnului și de el are plăcere!” Sau: „Unde este Dumnezeul dreptății?”
(Maleahi 2:17)

Maleahi vorbește inspirat de Duhul Sfânt, asta înseamnă că aceste cuvinte ies din gura lui Dumnezeu. Vorbim aici de o durere izvorâtă din inima lui Dumnezeu, obosit de comportamentul creației (poporului Său). Anumite mutații suferite de popor care obosesc răbdarea divină, epuizează gratuit mila lui Dumnezeu.

Două erori forțate care îl obosesc pe Dumnezeu:

1. Promovarea răului ca virtute. „Oricine face rău este bun înaintea Domnului.” Nu! Cine săvârșește răul este un om rău! Să nu ne înbătăm cu apă rece. Acest păcat al lipsei de discernământ îl săvârșim zilnic. Numim descurcăreț pe trișor, spunem că e bogat un lacom de avere, înșelătorul este numit abil, curvarul se crede șmecher, mincinosul este considerat deștept că a reușit să dribleze prin minciună șeful sau statul. Hoțul este considerat isteț, lacomul e numit harnic, păcatul este la modă, a fi ștrengar înseamnă a fi cool.

Majoritatea programelor de televiziune se laudă cu audiență maxima la tabloide și subiecte scandaloase. Umorul care defăimează pe Dumnezeu este distribuit și promovat ca divertisment de calitate superioară. Toate aceste inversiuni voite, au deformat discernământul de duzină, iar adolescentul de rând le consideră normale. De la demnitarul de stat până la funcționarul public și agentul de la rutieră s-au obișnuit să fure, să plagieze, să mintă, să delapideze, iar asta se face cu acoperirea superiorilor. Acest lucru îl obosește pe Dumnezeu!

(Isa 5:20) Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață și dulceața, în loc de amărăciune!
Această pervertire voită a discernământului obosește răbdarea lui Dumnezeu și este nevoit să acționeze în virtutea dreptății Sale.

2. Implorarea dreptății divine în detrimentul milei. De asemenea este păcat ca eu, care sunt un beneficiar al milei divine să invoc dreptatea lui Dumnezeu în situații favorabile mie. Dacă eu am fost tratat o viață întreagă cu îndurare hristologică de către divinitate, de ce as dori manifestarea dreptății Sale când vine vorba de alții?

Fiecare centimetru de viață este presărat cu har și îndurare în dreptul meu, dar aș vrea să fie lovit cu dreptatea cel care mă nedreptățește, iar aceasta este o injustețe crasă. Dumnezeu e obosit de milogeala noastră atunci când suntem vinovați și de atitudine de procuror șef sau chiar judecător când vine vorba de a rosti sentințe pentru alții. Tare am dori să ne facă pe noi grefieri, să scriem cu mâna noastră sentința altora. Nu mai obosi pe Dumnezeu cerându-I să facă dreptate pentru aproapele tău, că El vrea să acționeze cu milă! El vrea să îl mântuiască nu să îl omoare.

Iată cum de multe ori suntem ca acei fii neastâmpărați care epuizează răbdarea părinților. Mofturoși, egoiști, supărăcioasă, alintați, necinstiți, orientați doar spre confortul nostru apelând chiar la detrimentul aproapelui. Vreau milă în dreptul meu când greșesc? Atunci cer milă și în dreptul aproapelui. Vreau dreptate în dreptul lui, atunci să fie dreptate și în dreptul meu. Iar dreptatea uneori înseamnă moarte. Preferă milă și vei fi miluit și tu.

Când întreb: unde este Dumnezeul dreptății! Nu fac altceva decât să Îl jignesc pe Dumnezeu. Ca și cum El doarme, nu vede, m-a abandonat, nu ia act de ce se întâmplă sub soare sau nu ar ști ce se petrece pe pământ (care este așternutul picioarelor lui).

Vă implor, nu mai obosiți pe Dumnezeu cu aceste copilării!

Dacă ar fi sa evaluam ziua de ieri într-un singur cuvânt, acesta ar fi: DIVIN. Iar dacă aș fi întrebat ce părerea am, aș dori să facem lunar astfel de activități.

Dogmele ne separă prin construcția de ziduri, iubirea ne aduna prin construcția de poduri. Dacă pe linie de predicare ne separăm sau nu reușim să coabităm, pe linie de cântare Dumnezeu face minuni.

Într-o atmosferă de cer, ieri dimineață corurile reunite ale celor două biserici: IZVORUL VIEȚII Aradul Nou și BETLEEM, Gai-Poltura au reușit să convingă îngerii lui Dumnezeu să se unească împreună cu noi și să facem o formație intergalactică, ce a favorizat prezența deosebita a lui Dumnezeu. Iar pastorul Adi Bârzan a avut un mesaj plin de esență îndrumând spre hristocentrismul sărbătorilor natale.

Seara am mers noi la ei, cu aceeași formație, cu aceleași gânduri de pace, cu același entuziasm, cu aceeași inimă. Slava lui Dumnezeu plutea în aer și era atât de copleșitoare că ai fi preferat să se lungească până la miezul nopții. Că tot ce e frumos, pacifist, curat, armonios, ziditor, plin de iubire, nu poate veni decât de la Dumnezeu. La final am avut un mesaj despre IMNURILE NAȘTERII. Am descoperit în cântările sfinților agenți ai împlinirii planului divin, atât de multe perspective de slujire spirituală, misiologică, personala, națională și mondială. La urmă am continuat părtășia la masa de dragoste din demisolul bisericii, unde am legat prietenii, am evaluat aceste evenimente pornite din inima lui Dumnezeu.

Vă mulțumim dirijorilor: Sem Bala, Andrei Gherheș, Manu Negrea, Sorin Fedur, Jenny și Ema Bunai, ați strălucit. Voi ați fost pionii principali care ați declanșat îndurările divine pentru cele câteva sute de suflete înfometate care s-au adăpat din izvorul bogat al mântuirii. Vă mulțumim vouă, coriștilor pentru eforturile făcute în cele două luni de repeții, costumați la fel, cu eșarfe aurii, ați fost ca o ofrandă în sine, niște îngeri trimiși de Dumnezeu să ne învioreze sufletele triste. Personal am fost vindecat prin cântările voastre, cu voci mirifice și profesioniste. Vă mulțumim frați păstori: Adi Bârzan, Nelu Kovacs, Vasile Lador, pentru susținere și colaborare. Așa îi place lui Dumnezeu să ne vizităm, să ne dăm întâietate, să ne respectăm, să conviețuim armonios să avem proiecte comune, să facem bine, să ne iubim ca frații pentru care a murit Hristos, râvnind la același cer unde vom servi aceeași masă împreună cu Prințul păcii.

Vorba lui Camil Petrescu: „Unde dragoste nu e, nimic nu e.” Dar unde exista dragoste hristologică, acolo e belșug, acolo e tărâmul minunilor, acolo se vindecă suflete, se cos inimi frânte, se resuscitează morții spirituali, se prezintă Hristos prin Sfântul Duh. Iar acest proiect nu se putea realiza dacă nu avea ca mobil, IUBIREA. Mulțumim Tatălui ceresc pentru favoare!

Abia aștept să vină sărbătorile Pascale să repetăm experiența aceasta minunată. VĂ IUBIM!