URȘI TRIMIȘI DE DUMNEZEU

E groază mare pe la Postăvaru, prin Brașov… Prin curțile dâmbovițenilor, locuri pe unde nu a fost țipenie de urs vreodată. Zoologii caută explicații, pădurarii la fel, autoritățile locale de-asemenea. Care este cauza? Ce se petrece? Explicații curg gârlă: ba că le-am luat bieților urși dreptul la intimitate și e adevărat că le-am vândut căscioara austriecilor pe nimic. Sau pentru că aruncăm oasele de la pulpele fripte pe fie-unde pe la marginile pădurilor, iar mirosul îi atrage, și asta e adevărat. Le-am invadat teritoriile cu pârtii și cabane și atunci s-au enervat pe noi.

Ei! Dar de aici și până la a găsi soluție teologică pentru acest fenomen, e mult! În 2 Împ. Cap 2:24, ni se arată că vreo patruzeci de băiețași, blestemați de Elisei pentru că au încălcat regula de aur a conviețuirii, bunul simț, au fost atacați de urși. Ei au uitat că nu este bine să batjocorești un bătrân chelios. Cine o fi trimis urșii aceia așa, ca prin minune, dacă nu Stăpânul lor? Toate ziarele vremii, probabil ar fi scris astăzi despre acest fenomen, pe toate canalele de știri s-ar fi vândut scump audiența. Dar oare cine s-ar fi preocupat de cauza fenomenului? Ei, asta este pentru creduli, să pui pe seama lui Dumnezeu comportamentul deviant al acelor doi urși rebeli. Nu știu! În insula Malta, când Pavel a fost mușcat de năpârcă, toți se uitau la el să vadă dacă moare. Apoi s-au împotrivit pentru moment învățăturii lui, pentru că în gândirea antică, cine era omorât de o viperă era considerat blestemat. Și nu numai, sunt destule triburi care consideră la fel, ca fiind o pedeapsă din partea zeilor, pentru comportamentul deviant al victimei. Cert este că Pavel a fost salvat de către Dumnezeu.

În Numeri 21:6 ni se arată că: „Domnul a trimis împotriva lor niște șerpi înfocați, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulți oameni în Israel„… Despre asta ce se mai poate spune? Este întâmplare? Este fenomen extrem? Este un factor climatic? Acest fapt este cauzat de cârtirea poporului care s-a răsculat împotriva lui Moise. Prin neascultare și obrăznicie, de fapt îndreptate împotriva lui Dumnezeu. Ce putem zice de invaziile de broaște și lăcuste, care au invadat Egiptul pentru a despietri un încăpățânat ca Faraon, cu inima de rocă pustie.

Levitic 22:6 „Voi trimite împotriva voastră fiarele de pe câmp…” Pentru ce le face Domnul promisiunea aceasta? Exact în contextul neascultării de poruncile lui Dumnezeu. Apocalipsa 6:8 mă îngrozește! „…cel ce stătea pe cal se numea Moartea și împreună cu el, venea cu el Locuința Morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului” Ce sunt acestea? Întâmplări pure? Nu. Aberații? E simțitor altfel. Atunci?Ce?

Dumnezeu a dat omului autoritate împotriva tuturor fiarelor pământului. Dar păcatul i-a furat autoritatea și l-a supus față de animale. Dacă până atunci le dirija cum voia, iată că acum este fricos și timid în fața fiarelor sălbatice. Dacă ar fi să luăm fiecare alineat amintit mai sus, am găsi vreo asemănare între încăpățânarea lui Faraon și a poporului român? Sau cârtirea evreilor în pustie și nemulțumirile nației noastre de bani și putere? Sau a lipsei de respect a puștilor vagabonzi care nu au învățat manierele elementare?

Trebuie să recunoaștem că România are nevoie de Dumnezeu. Dar România este iubită de Dumnezeu. De aceea poate mai trimite câte un lup ziua-n amiaza mare prin curțile noastre, mai dirijează niște urși prin scările blocurilor noastre, mai trimite niște șacali prin Dâmbovița, mai câte un râs pe trecerile de pietoni din Cluj-Napoca. Copii omorâți de maidanezi, paznic în toată firea sfâșiat de câini. Poate cu ocazia asta mai înalță și românul cinci minute dimineața înainte de plecare ochii spre cel Preaînalt. Sau seara înainte de culcare mai adoarme și cu un psalm în minte nu doar cu veninul infuzat de televiziunile românești.

Prin invazia fiarelor, așadar, Dumnezeu întotdeauna a vorbit, dar astăzi parcă strigă. În Africa mor peste cinci mii de oameni anual sfâșiați de animale. La fel și în India, dar tot idolatri rămân. Dar oare România se va trezi? Haideți să vedem în această invazie mâna iubitoare a lui Dumnezeu, care ne învață că lecția bunicilor de a ne ruga era adevărată și sfântă.

ÎNVAȚĂ O LECȚIE DE LA URȘII TRIMIȘI DE DUMNEZEU! Învață că El este Suveran. Învață să asculți. Învață să iubești. Învață să-L cauți pe Dumnezeu! Prea multe înjurături se înalță spre cer din România, dar prea puține rugăciuni de mulțumire. Prea multe biserici încuiate în Ziua Domanului și prea multe ”Colective” pline. Prea multe drepturi pentru cârtițe, uli, știuci și prea mulți copii omorâți de doctori în colaborare cu părinții. Prea multă răutate, invidie, religie, lăcomie, ură, superficialitate, judecată și prea puțină milă și iubire. Să ne trezim, să nu ne trezească urșii!