TE LEPEZI DE SATANA?

– De ce nu intervine Dumnezeu în situația mea?

– Pentru că vă înțelegeți prea bine cu dracul! Se oprește puțin, mă privește lung cu un soi de nedumerire și parcă așteaptă continuarea intervenției mele, neașteptate. Apoi începe discuția.

Mă aflu pe un hol lung și nerenovat, așteptându-mi rândul la medicul ortoped. E semi-întuneric, sunt câteva bănci ocupate de cei care abia se târâie, iar noi, cei nițel mai tineri, stăm rezemați de pereții plini de igrasie. Oameni nemulțumiți și stresați, stând pe lângă uși, așteptând noi vești, noi speranțe care să le mai asigure un segment de pârtie, pentru a-și târâi deceniile pline de boli și neajunsuri, în cursul vieții amărâte.

O doamnă înaltă, cu ochii mari și buzele neobișnuit de proeminente, la vreo șaizeci de ani, trecută cu mult peste un hectogram. Foarte curând aflu din discuție că este cardiacă, are diabet destul de agresiv, tocmai se află în pragul unei crize diabetice. Ne spune că a fost concediată de patron pentru că nu mai dă randament la locul de muncă din cauza bolii. Pleacă nervoasă spre ieșire, spunând că merge acasă pentru a-și auto-administra insulina. O convingem să mai aștepte și se întoarce. Printre vorbe, ne spune că are o fată în vârstă de patruzeci și cinci de ani, bolnavă psihic.

Discuțiile continuă. La câteva cuvinte rostite, cu multă frustrare și amărăciune pronunță ca un fel de parolă: pe dr….l. Mai spune câte ceva, apoi iar parola pe dr…l. Noi continuăm dialogul cu vreo patru persoane implicate. Dirijez subiectul spre Bunul Dumnezeu, care poate să rezolve probleme care nouă ne par imposibile. Îmi spune cu o foarte agresivă vehemență că ea vrea să moară cum s-a născut. Continui să-i citez din David, poetul biblic ce afirma : „Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea”. Continui să-i spun că e foarte riscant să mori cum te-ai născut, fiindcă asta ar însemna să mergi în infern, pentru că suntem născuți în păcat. Îmi lasă impresia că meditează la vorbele mele, dar nu rezistă mult fără a pomeni din nou: la dr…l.

     Doamnă, problema dumneavoastră este că vă înțelegeți prea bine cu dracul. Relația pe care o aveți cu Satana este atăt de intimă, încât nu mai încape și Dumnezeu. De când am început discuția ați pomenit de câteva ori numele celui rău, dar nu ați făcut vreo referire a speranței la Dumnezeu, care poate să vă ajute. Stimată doamnă, dacă vreți ca viața să vi se schimbe, dacă doriți să vedeți mai strălucitor soarele în casă, dacă doriți să aveți pace și bucurie, lepădați-vă de Satana doamnă! „Împrietenește-te cu Dumnezeu și vei avea pace”, așa spunea Iov, neprihănitul din țara Uț. A trecut foarte puțin timp și iar pronunță numele tovarușului ei. Îi spun ușor acid de această dată: „Doamnă, te lepezi de Satana?”

Când preotul întreabă copilul la botez dacă se leapădă de Satana, sincer, mi-ar plăcea ca acesta să răspundă: „Da, mă lepăd pentru totdeauna!” dar răspunsul este dat de naș, așa că el nu prea este în mod direct legat de vreo obligație. Bine ar fi să fie întrebat în fiecare lună la slujbă sau la împărtășanie fiecare creștin, indiferent de confesiune, dacă se leapădă de Satana. Și de vorbele lui. Și de minciunile lui. Și de crimele lui. Și de compromisul lui; poate că altfel ar arăta lumea.

S-a coborât numele sfântului Dumnezeu la nivelul înjurăturilor, se înjură toate lucrurile sfinte ale tainelor bisericii, se ignoră cu bună știință mersul măcar săptămânal la Casa Domnului! Biblia suntem prea ocupați pentru a o citi. Mă întreb: oare nu cumva a intrat vreo iubire interzisă pe rol? Nu cumva am schimbat prioritățile, coborând standardele spirituale? Nu uitați că sunt doar doi stăpâni. Dacă Dumnezeu nu este mulțumit de creștinismul meu, rânjește necuratul și se bucură că mai are încă unul ”asigurat” pentru infern.

Oare cât Dumnezeu și cât drac avem în inimă? Asta se vede în vorbe, în atitudini, în valori, în trăirea cotidiană, în viață, în decizii, în priorități.

Dacă simți că universul se prăbușește în jurul tău, vezi cum cearta și dorința de răzbunare s-au insalat în inima și căminul tău, crezi că ți-ai pierdut copiii, ești la un prag de disperare, diagnosticele te îngrijorează, nu mai ai siguranța zilei de mâine, nu mai poți dormi din cauza poverii păcatului, nu uita un lucru: tu trebuie să te împaci cu Dumnezeu. Dar înainte de asta trebuie să decizi să divorțezi de Satana. Scoate-l întâi din vocabular, acceptă Jertfa lui Hristos, împotrivește-te diavolului tare în credință, apoi se va enerva, își va lua jucăriile și va pleca din inima ta. Apoi din casa ta.

Asta începe de la un singur răspuns, la o singură întrebare: TE LEPEZI DE SATANA?