ULTIMELE VORBE
ALE
LUI CRĂCIUN

Cum a dormit oare Crăciun
În patul lui cel moale?
Când sfânta a pornit din drum
Spre grajdiul său de animale.

Ce-a fort oare în gândul lui
Când inu-i mângâia obrazul?
Iar fânul pe al Domnului
Şi pe al Maicii greu talazul.

Cum a servit belşugul cinei
Şi-aroma vinului spumos?
Când Iosif nu avea pe nimeni,
Privind la prunc neputincios.

Ce a simţit privind la lună?
Când doamna i-a şoptit duios
Spunându-i dulce:Noapte bună!
Iar Maica se târa pe jos.

Ce vise-o vi avut bogatul
Când somnul pleoapele ia-nchis?
Ce martor fi-va oare patul
În ziua marelui abis?

E lux în casa cea bogată,
Şi frig în grajdi pe sub zăpezi.
Maria naşte-ntâia dată
Cum greu e să-ţi imaginezi.

Cum şi-a continuat odihna
În patu-i omul cel bogat?
Privind înmărmurit lumina
Ce năpusteşte peste sat.

O stea venită din lumină.
Trei magi cu daruri pentru regi.
Un far în noaptea cea senină
Care sfideaz-a sorţii legi.

E rece în castelul falnic!
Şi-un Soare se născu în grajdi.
Palatul prăbuşit în jalnic
Iar peste staul e smarald.

Când cerul se putea deschide
Chiar peste casa lui Crăciun.
Dar el refuză a admite
Abandonând fecioara-n drum.

De ce n-am deschis oare uşa!?
De ce Te-am refuzat Isuse!?
De ce m-a amăgit cenuşa?
Sunt ultimele vorbe spuse…

Castelul său putea să fie
Popasul pentru serafimi.
A renunţat fără să ştie
La îngeri şi la heruvimi.

N-am reuşit decât un staul
Să-i oferim pentru-a se naşte.
Iar El, în loc de răzbunare
Ne-a oferit în dar un Paşte.