ÎNAINTE-MERGĂTOR, URMAȘ SAU CODAȘ AL ÎMPĂRĂȚIEI LUI  HRISTOS.

După proorocia bătrânului său tată, mandatul lui Ioan Botezătorul a fost unul clar: „Și tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui și să dai poporului său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatului” Luca 1:76-77. Acesta a fost rolul lui Ioan și l-a luat în serios. A mers. A proorocit. A predicat. A botezat oameni. Apoi a murit. Mult prea devreme! Pe drept, părinții bisericești îl numesc înainte-mergătorul Domnului.

În 9:23 Luca spune astfel: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze”. Cum este dar? Să mergi înainte sau după Isus? Pe Ioan l-a ursit Dumnezeu pentru a merge înainte, iar nouă ne poruncește Isus să venim după El.  La o privire superficială ar părea un paradox, dar intrând în profunzimea subiectului, sunt fascinat de minunata lucrare a lui Dumnezeu.

Imaginați-vă că sunteți într-un parc. Înainte merge cineva cunoscut. Afară ninge abundent. Care ar fi soluția optimă pentru a nu pierde urma prietenului tău? Să ții  pasul cât mai aproape de el. Dacă rămâi mult în urmă, se depune omătul și există riscul de a acoperi urmele din față. Cam așa este cu sfințenia. Înaintea noastră merge Isus. Neglijarea conștientă a studierii Bibliei, lipsa de la slujbele liturgice, preocupările seculare, zăbovirea asupra lucrurilor putrezibile. Toate acestea nu fac altceva, decât să ne distragă de la Hristos. Iar pe urmele Lui se depune multă nea, atât de multă încât unii nu le mai găsesc niciodată. Țineți aproape, de Isus!

Pe de o parte, când am venit la Hristos, am devenit urmașul Lui. Asta înseamnă că îi pot spune lui Dumnezeu, Tată. Dar, din urmaș al lui Hristos, derivă următorul pas al credinței mele constante și progresive. În mod intrinsec, devin și înainte-mergător. Cum? Deszăpezesc și altora drumul spre Împărăția lui Dumnezeu. Prin viața mea. Prin propovăduire. Prin respectarea virtuților sfinte. Prin a fi l u m i n ă și s a r e. De aici, urmarea cu adevărat a lui Hristos, se vede în abunența căilor deschise și altora(un fel de înainte-mergător), iar apoi vine Isus și va face ce va vrea cu persoana respectivă.

În concluzie. Cine îi  urmează cu adevărat lui Dumnezeu, se transformă în salvator pentru alții. Merge cu el înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune. Se roagă pentru binele lui etern. Încearcă să-l ajute pentru a se salva. Lipsa randamentului în materie de roade ale neprihănirii, indică spre CODAȘUL, din noi. Așa se interpretează Pilda smochinului neroditor. El nu a fost pentru nimeni înainte-mergător, drept urmare când se analizează roadele lui, se constată că nu este un urmaș veritabil. Apoi se rostește diagnosticul și sentința: Este un codaș, „taie-l, la ce să mai ocupe locul degeaba!”

Urmaș? înainte-mergător? Codaș? Învață de la Ioan Botezătorul(inclusiv al Mântuitorului). Nu uita că cerul face multiple evaluări și rostește tot atâtea sentințe, unele eterne.

Fii un urmaș adevărat! Iar celelalte derivă de aici.