„Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.”
Romani 6:15
Toleranță? Da. Veniți la Dumnezeu. Cel mai tolerant personaj din istorie și eternitate. Mare tam tam mediatic pe subiectul toleranță. Iar creștinii sunt acuzați ca sunt intoleranți. Greșit! Dacă există vreun termen superior pentru toleranță, acela ar trebui atribuit lui Dumnezeu și Bisericii. Dacă un cetățean european, laic, are pretenția ca tolerează pe aproapele și atât. Biserica nu doar că îl tolerează, ci plină de iubire se roagă pentru el.
A tolerat fenomenul Babel, a tolerat Sodoma, a tolerat Gomora, l-a tolerat pe Hitler, ne tolerează astăzi pe toți. Dumnezeu este cel mai tolerant.
Însă o specificație: faptul că „tolerează”, nu înseamnă că este de acord cu ceea ce se petrece sub soare. Dovada? Nimicirea Sodomei și Gomora arată clar dezaprobarea lui Dumnezeu față de mișeliile etice și spirituale ale acestora.
Sora Elisabeta? O doamnă profesoară de limba germana din Ghioroc. A trăit onorabil. Respectată de toți. Trimite vorbă sa vină de urgență pastorul Bisericii „Muntele Sionului”. M-am prezentat la patul ei.
Suferindă. Pe jumătate paralizată. Îmi spune cu o luciditate inimaginabilă: „Toată viața mi-am dorit să mă botez și să îmi predau viață în mâna lui Dumnezeu. Am știut tot timpul că trebuie să fac asta. De aceea am trimis după dumneavoastră”. Am povestit multe cu dânsa, am mărturisit-o, apoi am botezat-o.
Am tras niște concluzii însă. Cei 88 de ani de „toleranță” divină, nu au făcut altceva decât să adune păcate și poveri care acum nu o lasă să moară. Toleranță azi și mâine și de 88 de ani încoace, sora Elisabeta, tânjea cu ochii înspre harul lui Dumnezeu.
Am botezat-o pe 1 Martie, în prima zi de primăvară. Cu o față senină și împăcată cu cerul, sora Elisabeta a plecat la Domnul. A prins patru zile de har. Suficiente pentru a aduna mai multă bucurie de cât în cele aproape nouă decenii trăite departe de cer. Bucurie oferită de dragostea lui Hristos. Acum merg la înmormântarea dânsei, la capela mortuară din Ghioroc.
Nu adormiți la liniștea „toleranței” divine! Treziți-vă mai degrabă la umbra crucii și a milei lui Dumnezeu. Nu risipiți harul! Toleranța te ajută să trăiești comod inclusiv în păcat pe pământ. Toleranță nu face decât să amâne pedeapsa trăirii în nelegiuire, mila lui Dumnezeu te poate scăpa de pedeapsă pentru totdeauna. Harul te ajută să fii veșnic fericit. Har înseamnă milă și iertare, nu îndreptățire pentru a trăi în nelegiuire.
Fii plin de bucuria iertării! Nu irosi harul lui Dumnezeu!