Sfânta mama

Cu palmele crăpate
Și fața încrețită,
Și cu dureri de spate,
Și veşnic obosită.

E doamna dintre doamne
Și sfânta dintre sfinți,
Ce crește cu ardoare
Fete și fii cuminți.

Ea merită statuie
În centrul metropolic,
Toti fiii să se-adune
La pieptul ei eroic.

Așa privim noi mama
O doamnă între doamne,
Până nici Dalai Lama
Nu are două mame.

Mama e o comoară
Ce merită păstrată
Cu dragoste în suflet,
În inima curată.

Trimite-i trandafiri
Și-mbrac-o în lalele,
Că peste cimitir
Nu-i zâmbet pentru ele.

Mai sun-o, mai zâmbește-i
Mai spune-i vorbe bune,
Și anii grei iubește-i
Durerea să-i aline.

Curând privi-vei locul
Unde statea aievea,
Si-și aștepta odorul…
Dar vei vedea doar prispa,
Ea-și luase demult zborul.

Când mama-i amintire
Obrazul este umed,
Sarută-l cu iubire
Cât încă îi e rumen.

În foarte scurtă vreme
Vom fi și noi asemeni,
Când vom fi tați și mame
Iar cinstea ni se cerne.

Din volumul de poezii în curs de apariție: Raze de soare