Iuda a aruncat arginţii în Templu și s-a dus de s-a spânzurat. Matei 27:5

Dacă Iuda ar fi vorbit cu un prieten de încredere, iar nu cu niște prelați corupți, ar fi fost altfel memoriile lui. Dar nu a vorbit. Un gând criminal a început să-l bântuie și i-a dat curs. Dacă ar fi vorbit cinstit cu Domnul Isus, sigur l-ar fi iertat și scăpa de suicid și moarte și osândă. Dar a tăcut!

Multe gânduri criminale, invidioase, pline de răutate și răzbunare și minciună, trec prin mintea ta, ca niște păsări ale morții. „Nu le lăsa să-și facă în mintea ta cuib!”, ți-ar zice Martin Luther. Alungă păsările întunericului! Până nu e prea târziu!

Mulți au aruncat arginții: bogatul din Luca 16, fecioarele nechibzuite, Anania și Safira, Iuda, însă era târziu, prea târziu! Nu au mai avut șansa reabilitării. Aruncă arginții lăcomiei până nu e prea târziu!

Acum, bișnițarii îți sunt prieteni, dar când vei realiza că ai vândut sânge nevinovat prin: minciună, calomnie, ură, invidie și te va teroriza gândul suicidal și vinovat, vei rămâne singur. „Treaba ta, au zis ei”. Oare nu era cumva și treaba lor? Cine a cântârit arginții? Cine a negociat cu Iuda? Nu ei „toți”? Da, da. Exact cum vinovat nu este doar bârfitorul, mai vinovat este cel care ascultă și crede în balivernele lui. Apostolul Pavel avea să spună: Căci oamenii vor fi iubitori de sine , iubitori de bani……. vânzători , obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu. 2 Timotei 3:4. Aruncă arginții bârfei și ai calomniei și ai trădării, până nu e prea târziu!

A crezut Iuda că a vândut un impostor mincinos, pentru a fi dat la moarte și va rămâne cu niște preoți sfinți. Dar destul de curând și-a dat seama că a vândut un Hristos Sfânt și a rămas cu niște preoți corupți și păcătoși. Așa se trezește și Dalila după ce vinde un Judecător. Realizează cu cine vei petrece veșnicia, până nu e prea târziu!

Iuda l-a vândut o dată pe Isus, pe treizeci de arginți. Dar noi îl vindem pe mult mai puțin. L-am condamnat la moarte, și continuăm să-L mințim, să-L înjurăm, să-L ignorăm. Îl lovim zilnic peste obraz și Îl condamnăm la moarte! Realizează apele în care te scalzi, până nu e prea târziu!

Când, deci nu e prea târziu? Acum! Cât mai curge încă sângele iertării divine. Cât mai bate inima în pieptul tău. Cât nu a venit judecata lui Dumnezeu. Cât poți să recunoști păcatul. Cât mai poți să plângi pentru el. Cât mai poți primi iertarea de la Dumnezeu. Acum! Astăzi! Aruncă arginții indiferenței și căiește-te, până nu e prea târziu!