Prind o discuție în magazin. Un tip care cumpărase o sacoșă de castraveți o intreabă pe doamna vânzătoare dacă și-a pus și ea pentru iarnă: „Am pus pe …!” Răspunde doamna. Apoi continuă cu amărăciune pe un ton sacadat: „Cât am avut pentru cine, am pus de toate, dar acum? Cine să le mănânce? Numai se strică, fiindcă am rămas singură.”
Pleacă interlocutorul. Subiectul se încheie sec. Nu mi-a plăcut cum a culminat dialogul, așa că am reluat discuția, dacă și măcar pentru un happy-end tot a meritat. Dar cred că a cântărit mai mult.
– Trimiteți-i în cer doamnă! îi zic eu.
– Ce?
– Castraveții! Și tot ce credeți că nu consumați. Ar fi păcat să se strice, când vă puteți întâlni cu tot binele făcut în cer și un flămând s-ar bucura de bunurile dumneavoastră.
– Acum nici să trimitem tot în cer. Cu ce mai rămânem? Continuă ea.
– Da, dar nici să nu trimitem nimic, lăsând să se strice! Ce să ne aștepte în cer? Pentru ce să primim răsplată?
Am continuat. Nu am dorit neapărat să câștig dialogul, dar a rămas fără replică, cu zâmbetul pe buze, dar și profund îngândurată.
Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna… Avea să spună Mântuitorul în Evanghelia după Ioan 12:8. Așa este. Și trebuie să trăiască și ei! Putem să găsim scuze și judecăți câte vreți. Dar ei trebuie hrăniți. Nu pe cei leneși! Dar pe cei infirmi și nenorociți, victime ale războaielor? Bolnavi, bătrâni, orfani, neputincioși? În general cine critică și judecă ne spune tuturor ceva de genul: „Eu nu ajut! Niciodată nu am făcut asta! Nici nu am de gând!” E o evadare de la responsabilitate, îmbrăcând haina analiticului „inteligent”.
Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moșteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-aţi dat de băut; am fost străin și M-aţi primit; am fost gol și M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav și aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă și aţi venit pe la Mine.’ Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete și Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă și am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’ Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând, și nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, și nu M-aţi primit; am fost gol, și nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav și în temniţă, și n-aţi venit pe la Mine.
Matei 25:34-43.
Așa se strâng comori în cer! Unde nu le fură nimeni, nu le cresc ratele, nu falimentează niciodată. Matei 6:19
Facerea de bine este Roada Duhului Sfânt care ne întărește averea din cer.
Așadar , cât avem prilej, să facem bine la toţi, și mai ales fraţilor în credinţă. Galateni 6:10