Mergea mama cu fetița ei pe faleză. Toate lucrurile erau normale.

-Mami, ce sunt ăia?

-Un porumbel cu porumbiță lui.

– Mami, ăia de pe apă ce sunt?

– E o rățușcă stând lângă rățoiul și puiuții ei. Dumnezeu i-a făcut așa.

– Dar aia, mami?

-E o pisică ce are puiuți în pântecele ei. Va naște și îi va alăpta în curând.

– Dar, mami, de ce sunt câte doi și totuși diferiți?

-Pentru că așa i-a lăsat Dumnezeu: parte bărbătească și parte femeiască.

– Și toate viețuitoarele sunt la fel?

– Da, mami. Toate sunt așa.

Pe o bancă învecinată fetița vede doi bărbați care se pupau…

-Mami, dar ăia de ce nu respectă regulile? Ei sunt de pe altă planetă?

-Nu, mami. E o rușine ce fac ei.

-Vai, mami! Dar nu am văzut între animale așa ceva!

– Nici eu, mami.

– Dar ei nu au copii.

– Nu, dar s-ar putea să îl înfieze pe fratele tău.

– Nuuuu! Nu poți să mă duci într-o lume mai bună să nu mai vad așa ceva?

Și mama își pleacă în pământ capul, plângând în hohote. Îmi crapă obrazul de rușine!

-De ce, mama? Tu ești normală.

-Da…dar as fi putut ieși la vot în urma cu 20 de ani și am preferat să stau nepăsătoare cu burta în sus în pat… astăzi ai fi fost deja într-o lume diferită!

Iar cu ea vor plânge milioane de mame și tați cu amarele lacrimi ale ignoranței irecuperabile!