În general avem un fel de discreție în privința prietenilor. Mergem la recreere cu ei, la rugăciune, în concediu. Postul prieteniei adevărate este mai tot timpul vacant. Unii demisionează, alții sunt concediați, alții se autopropun, doar unii sunt aleși.

Adevărații prieteni pe care i-ai avut în timpul vieții vor fi descoperiți de neamuri în ceasul morții tale. Într-o relație de amiciție fiecare are partea lui rezonabilă, dar cine te conduce pe ultimul drum înseamnă că te-a prețuit. La aflarea veștii morții tale cine te urăște dă telefoane, cine te iubește varsă lacrimi.

Respectă-ți superiorii și ascultă de ei, dar să nu neglijezi niciodată subalternii, abia aceștia vor împodobi cu lacrimi funerariile tale. Vor plânge nu cei care au avut avantaje pe urma ta, ci doar cei care te-au iubit cu adevărat.

Ce folos să trântești o căruță cu flori pe sicriul unui om în calea căruia ai semănat doar spini. Să îmi cumpărați flori la funeralii. Multe flori! Pentru că toată viața am iubit florile. Să le alegeți pe cele cu spini, că înțepătura nu mai lasă în urmă sânge, dar pe calea urmașilor presărați doar petale.

Tu câți prieteni ai? Nu te gândi la numărul celor virtuali. Ei te au pentru ei. Pentru like-urile lor. Câți dintre ei plâng împreună cu tine?

Iubește! Iartă! Fii prietenos! Poate că pentru unii ești singura lor șansă de a vedea un exemplu de om.

Indiferent câți pământeni m-or plânge sau nu, important este impresionantul număr de îngeri care mă așteaptă zâmbind prietenos la bun venitul meu în cer.