„O, neam necredincios și pornit la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici, la Mine.” Matei 17:17

Te cam saturi și de oameni. Omul este extraordinar, este frumos, este nevoiaș, este sublim, dar este din cale-afară de egoist și mândru și tăios și torționar. Omul e neom. Nu vă bizuiți pe oameni. Nu vă puneți încrederea în ei. Ca să nu intrați sub blestem. Oamenii sunt doar oameni.

Așa vorbește Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul! Ieremia 17:5

Ce bine că Dumnezeu nu e om! Ce bine că e Dumnezeu. El e perfect! E sfântul! E drept! E suveran! El nu greșește niciodată. Noi suntem oameni. Suntem răi! Greșim! Avem limite și slăbiciuni! Nu ne condamnați, ci luați-ne ca atare.

Venea de pe munte Hristos, după schimbarea la față. Începuse să redevină Dumnezeu. Să reintre în slavă. Fața îi lumina ca soarele. Avea nevoie să fie singur. Să reflecte puțin la lucrarea mesianică. Avea nevoie de liniște, dar nu poate să se odihnească pentru că egoismul omului îl smulge pe Hristos din liniște. Nu are voie slujitorul să-și revină, se se reculeagă, să se odihnească.

Chemați-ne! Cereți ajutorul că venim! Vă ajutăm! Vă sprijinim! Dar nu faceți abuz, că ne omorâți! Nu ne sufocați! Lăsați-ne să mai luam o gură de oxigen. Hristos vine din cer să le vindece bolile, să le învie morții, să-i elibereze din ghiarele morții și ale păcatului. Și a făcut scopul slujirii Sale din asta și al vieții scurte. Iar ei, ei caută motive de moarte în El.

Domnul Isus a venit să-i transforme pe ei, cei păcătoși în sfinți și face tot ce-i stă în putință să-i scape de eterna condamnare, iar capii păcătoșilor se luptă să îl transforme pe Cel sfânt în păcătos, pentru a-L putea condamna la crucificare in mod „legal”. Vă imaginați cum predica Isus știind că mintea lor nu e la predică în scop de pocăință, ci ei caută motive de intrigă și condamnare?

Iubiți oamenii! Respectați-i! Ajutați-i! Faceți-le bine, cât mai mult bine. Ascultati-le nevoile! Parcurgeți cu ei multe mile! Hrăniți-i! Plângeți cu ei! Dar apoi fugiți de ei. Să nu ajungeți la mâna lor. Că au o poftă bestială de a te ucide, cu atât mai mult cei cărora le-ai făcut bine. Mult bine! Iar dacă pun mâna pe voi și vă prind, lăsați-vă uciși. Așa se nasc martirii. Obiectivul lor este uciderea, dar obiectivul lui Dumnezeu este învierea.

Ieșiți de sub blestem! De sub blestemul încrederii în om. Eu am ieșit și nu mai vreau să intru. Sunt fericit și binecuvântat să-l am ca singur sprijin pe Dumnezeu.