Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit. Iona 1:15
Când intri pe acces interzis ți se suspendă permisul de conducere. Când ai verde la semafor în direcția Ninive, și GPS-ul lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt îți spune să virezi dreapta spre Ninive, iar tu faci stânga spre Tars, intri în contrasens cu voia lui Dumnezeu, îți asumi responsabilitatea. Ești pe cont propriu!

Drumul spre Tars poate fi orice decizie pe care o iei în pripă, din orgoliu, la nervi, în interes propriu, fără a cere acordul lui Dumnezeu. Dacă un pilot ignoră comenzile imperative primite de la turnul de control poate crea o tragedie cu rezonanță mondială. Nu e de glumit!

Drumul spre Tars, e plin de gropi. Dacă ești în depresie și simți că se învârte pământul cu tine, nu poți să dormi noaptea și ai coșmaruri că te afli într-un labirint fără ieșire, trezește-te în toiul nopții, mai uită-te o dată pe hartă, mai fă o analiză a vieții tale, mai roagă-te s-ar putea să te afli într-o corabie care merge spre Tars.

Dacă vin furtuni și valuri în viața ta, atât de mari că simți cum se clatină din toate încheieturile barca vieții tale și te apucă disperarea. Nu da vina pe meteorologi, nici pe comandantul de vas, este posibil să fi intrat în aria teritorială a coastei din Tars. Ori tu aveai altă destinație din câte știu. Sau nu?

Dacă înregistrezi pagube materiale, și toată lumea e nevoită să arunce toate averile lor în mare unde le devorează rechinii, în loc să mănânce copiii tăi, nu pune vina pe guvern și pe ministrul economiei, nici pe șeful tău, nici pe companie, falimentul survine faptului că ai urcat într-o corabie greșită. Reevaluează-ți traseul spiritual.

Dacă oamenii din jurul tău se agită, te găsesc vinovat, te înjură și te condamnă la moarte prin aruncare la rechini, nu sunt ei vinovați! Deciziile tale greșite fac victime colaterale. Distrug familia, compania la care lucrezi, biserica în care ești membru, din cauză că ești în drum spre Tars, unde nu te vrea Dumnezeu.

Dacă vezi balene albastre și orci în jurul corăbiei tale și chiar în jurul capului tău, nu pune vina pe soartă, nici chiar pe hazard, e problema ta cu Dumnezeu, care trebuie rezolvată nu tergiversată la infinit.

Dacă patronul te-a dat afară, colegii de călătorie te aruncă în mare, toți încearcă să se debaraseze de tine, nu învinui pe nimeni, e foarte riscant să aibă compania unui om ca tine care L-a supărat pe Dumnezeu. Oferă-le șansa de a se salva.

Dacă simți miros de cadavre marine, și ești împletit printre dinții unui gigant subacvatic, nu, nu ai murit, e doar lovitura mortală care te trezește la realitate. E submarinul pe care Dumnezeu ți l-a trimis gratis, să mai recupereze ceva din paguba ta bugetară nejustificată aruncată pe biletele unei croaziere interzise. Te bagă puțin pe sub ape, până se potolește furtuna de la suprafață, că să ajungi la destinația dorită de El.

Dragă Iona sau Ioana sau oricine ai fi. Nu pune vina pe alții, nici pe Satana, nici pe Dumnezeu, nici pe părinți pentru evenimentele din viața ta. Nu sunt nenorociri, sunt încercările lui Dumnezeu de a te aduce pe drumul cel bun. Pe drumul voinței Sale sfinte. Nu poți fi o viață întreagă fugar de Dumnezeu. Nu ai unde să fugi. A încercat și David: în cer, în mormânt, la marginile pământului, dar a realizat stupefiat omniprezența divină.

Hai Iona, că nu mori! Încercările nu sunt cauzatoare de moarte, ci mai degrabă cauzatoare de viață. Ele reprezintă o a doua șansă pentru un rebel încăpățânat ca Iona, sau ca mine sau ca tine. Iona, un ultim sfat: Intră din nou pe frecvența lui Dumnezeu, cu orice preț și vei trăi. Altfel te prăpădești rușinos în adâncuri!