Atunci, șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri… ” Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el. Geneza 3:4‭-‬6

Iar apoi a urmat nenorocirea, peste bărbat, femeie, Pământ și Cosmos. Orice răspuns pozitiv la oricare invitație din partea luciferică, se lasă cu consecințe foarte grave, terestre și eterne.

Imagianți-vă pe larg dialogul dintre cei doi(șarpe și Eva): – Bună dimineața Eva! – Ciao! – Astăzi te invit să luăm micul dejun împreună. – Eu cu tine? Niciodată! – Eva dragă, nu fi sălbatică. Eu fac cinste! – Nu, nu, că soțul meu mi-a interzis acest lucru, iar lui i-a interzis Dumnezeu. – Eva dragă probleme de interpretare. Ești sigură că ai înțeles bine? – Da, am înțeles. Dacă mâncăm vom muri! – Greșeală de interpretare, „hotărât că nu veți muri, ci vă veți face mai deștepți”. Și s-au făcut „deștepții de ei”.

Ați observat abordarea? Diavolul lovește în convingeri. Dacă a reușit să-ți dărâme convingerile, ți-a destabilizat toată credința și ființa ta. Un gânditor american spunea „Filosofia Noii Toleranțe înseamnă o lume fără convingeri”. Gândirea sub forma orice este bine și trebuie acceptat e foarte periculoasă! Asta a făcut necuratul de la început și asta face și astăzi, distruge convingeri.

Reușește astfel să te pună pe un teren al vulnerabilității, unde devii nesigur și implicit neutru, apoi dă lovitura finală. Sub atâtea forme, diavolul te-a invitat să iei micul dejun cu el. Fugi! Fructul interzis e mai bun, spune zicala populară, probabil, dar și consecințele sunt dezastruoase. E glasul melodios al femeii care strecoară mierea prin eleganța și feminitatea sa onduitoare, dar la urmă se arată că e mai amară ca moartea, spunea cel mai înțelept om din lume, Solomon.

V-ați ferit de diavolul ca de cel cu coasa în mână și gluga în cap, dar fiți cu ochii în patru, că se poate deghiza și în înger de lumină. Poate fi întruchipat într-o domnișoară sau domn fără scrupule. În expunerea la vulgaritate a corpului sau invitații compromițătoare sau oferte extraconjugale. Poate fi o ofertă de afaceri nocivă. Grijă mare! „Mâncarea” oferită de el este infestată cu cianură de potasiu spirituală și te arde cu flacăra infernului pe interior, apoi te distruge. Dacă ai apucat să te înfrupți din bucatele lui, cere sângele lui Hristos care te curăță și te vindecă de otravă cauzatoare de moarte!

Țineți morțiș de virtuți și convingeri! Fugiți cât mai departe de poftele tinereții și conservați-le pentru viața de familie (plăcere și procreere), nu vă exploatați spre autodistrugere. Nu acceptați ofertele malefice. Fugiți de vrăjitorie și toate rudele ei demonice! Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, și el va fugi de la voi.
Iacov 4:7

Să nu iei niciodată micul dejun cu diavolul, nici prânzul, nici cina, nici măcar o gustare, ca nu cumva să ți se ofere ca preparator bucătar pe viață. Apoi ca partener veșnic. Omul se hrănește cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, spunea Mântuitorul, înfruntând-l pe același diavol care îl invitase pe Isus la prânz.

Redau formidabelele cuvinte ale poetului român, omul de fier plin de iubire pentru Hristos, Traian Dorz. Ei au încercat să-i otrăvească inima prin ură, condamnându-l la ani grei de carceră, dar el, printre gratii, trimitea doar raze de soare din inima sa plină de Hristos celor care erau atât de legați cu lanțurile libertății.
Să ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot
n-ating
Mâncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat
mă-mping
Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu
mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pândesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aş intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plâng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decât fără Cristos rămas
Să plâng o veşnicie.