Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Ioan 4:23

Ne închinăm. Cântăm. Ne rugăm. Postăm live-uri. Distribuim piese. Cerșim like-uri. Dar, oare ne-am oprit măcar o clipă să cerem opinia Majestății Sale Dumnezeu? Ne place să cântăm despre Dumnezeu, dar oare Lui îi place formă, modul, motivația, stilul pe care îl avem?

Cu tobe, țambale, chitară și instrumente care mai de care. Nu am nici o problemă cu ele, nici măcar nu cunosc muzică, dar asta nu înseamnă că nu am nimic de spus în domeniu. Știți, a început să ne intereseze atât de mult partea tehnică a cântării, stilul, forma, prezentarea, încât am uitat că ea, cântarea este o slujbă duhovnicească. Despre această parte teologică a cântării ar trebui să ne consultați pe noi. Să țineți strâns legătura cu slujitorii dumneavoastră. Ei observă imediat influențele străine în închinare.

Nu-mi pasă de munte. Zice Isus. Nu fiți rigizi și sectari! Nu fiți exclusiviști și înguști! Acceptați închinarea altfel, dar să nu devieze de la a-L lăuda pe El. Cât cântărește deci motivația? TOT! Inima să fie curată. Cântărețul să fie născut din nou. Dacă viața căntărețului este compromisă și trăiește în neorânduială, nu face decât să trezească dizgrația divină.

În Duh și în adevăr, nu în fire și minciună. Dacă cercetarea duhovnicească este înlocuită de excitabilitatea firească, emoțională, care gâdilă doar firea pământească, iar păcătosul nu este îngrozit, atunci am deviat în mod foarte grav de la SCOP. Da, putem livra spectacole aproape bune, dar nu putem emite pretenția unei iminente treziri spirituale. Asta se face prin lacrimi, rugăciune, post și viață transformată.

Vreau să mă închin, dar nu oricum. Vreau să fie în duh și în adevăr. Nu sunt mulțumit întotdeauna de rezultate, dar mă lupt. Se cere o redefinire obligatorie a standardelor închinării. Acestea nu trebuie să slujească pieței libere, mofturilor și trandului contemporan, standardele sunt stabilite de sus în jos, vin de la Dumnezeu. Inima lui Dumnezeu dorește ceva: închinare adevărată. Cu frică, evlavie, sinceritate, sfințenie, curăție de inimă. O viață nesfântă nu va livra niciodată închinare plăcută.

Vreau să fiu un închinător preferat de Tatăl! Și tu? Atunci este obligatoriu să avem o cooperare cotidiană în rugăciune și închinare cu Hristos prin Duhul Sfânt. A sosit ceasul pentru închinătorii adevărați. Prinde curentul trezirii!

Acestea sunt vorbe pentru înțelepți. Hrană pentru sfinți. Lasă-te asimilat închinării adevărate!