Atunci, șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri… ” Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el. Geneza 3:4‭-‬6

Iar apoi a urmat nenorocirea, peste bărbat, femeie, Pământ și Cosmos. Orice răspuns pozitiv la oricare invitație din partea luciferică, se lasă cu consecințe foarte grave, terestre și eterne.

Imagianți-vă pe larg dialogul dintre cei doi(șarpe și Eva): – Bună dimineața Eva! – Ciao! – Astăzi te invit să luăm micul dejun împreună. – Eu cu tine? Niciodată! – Eva dragă, nu fi sălbatică. Eu fac cinste! – Nu, nu, că soțul meu mi-a interzis acest lucru, iar lui i-a interzis Dumnezeu. – Eva dragă probleme de interpretare. Ești sigură că ai înțeles bine? – Da, am înțeles. Dacă mâncăm vom muri! – Greșeală de interpretare, „hotărât că nu veți muri, ci vă veți face mai deștepți”. Și s-au făcut „deștepții de ei”.

Ați observat abordarea? Diavolul lovește în convingeri. Dacă a reușit să-ți dărâme convingerile, ți-a destabilizat toată credința și ființa ta. Un gânditor american spunea „Filosofia Noii Toleranțe înseamnă o lume fără convingeri”. Gândirea sub forma orice este bine și trebuie acceptat e foarte periculoasă! Asta a făcut necuratul de la început și asta face și astăzi, distruge convingeri.

Reușește astfel să te pună pe un teren al vulnerabilității, unde devii nesigur și implicit neutru, apoi dă lovitura finală. Sub atâtea forme, diavolul te-a invitat să iei micul dejun cu el. Fugi! Fructul interzis e mai bun, spune zicala populară, probabil, dar și consecințele sunt dezastruoase. E glasul melodios al femeii care strecoară mierea prin eleganța și feminitatea sa onduitoare, dar la urmă se arată că e mai amară ca moartea, spunea cel mai înțelept om din lume, Solomon.

V-ați ferit de diavolul ca de cel cu coasa în mână și gluga în cap, dar fiți cu ochii în patru, că se poate deghiza și în înger de lumină. Poate fi întruchipat într-o domnișoară sau domn fără scrupule. În expunerea la vulgaritate a corpului sau invitații compromițătoare sau oferte extraconjugale. Poate fi o ofertă de afaceri nocivă. Grijă mare! „Mâncarea” oferită de el este infestată cu cianură de potasiu spirituală și te arde cu flacăra infernului pe interior, apoi te distruge. Dacă ai apucat să te înfrupți din bucatele lui, cere sângele lui Hristos care te curăță și te vindecă de otravă cauzatoare de moarte!

Țineți morțiș de virtuți și convingeri! Fugiți cât mai departe de poftele tinereții și conservați-le pentru viața de familie (plăcere și procreere), nu vă exploatați spre autodistrugere. Nu acceptați ofertele malefice. Fugiți de vrăjitorie și toate rudele ei demonice! Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, și el va fugi de la voi.
Iacov 4:7

Să nu iei niciodată micul dejun cu diavolul, nici prânzul, nici cina, nici măcar o gustare, ca nu cumva să ți se ofere ca preparator bucătar pe viață. Apoi ca partener veșnic. Omul se hrănește cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, spunea Mântuitorul, înfruntând-l pe același diavol care îl invitase pe Isus la prânz.

Redau formidabelele cuvinte ale poetului român, omul de fier plin de iubire pentru Hristos, Traian Dorz. Ei au încercat să-i otrăvească inima prin ură, condamnându-l la ani grei de carceră, dar el, printre gratii, trimitea doar raze de soare din inima sa plină de Hristos celor care erau atât de legați cu lanțurile libertății.
Să ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot
n-ating
Mâncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat
mă-mping
Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu
mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pândesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aş intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plâng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decât fără Cristos rămas
Să plâng o veşnicie.

Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit. 1Corinteni 2:2

Intru în frizerie și mă așez pe fotoliu așteptând la rând pentru un tuns. Urmează să am două evenimente importante în weekend. Ce evenimente? Întreabă domnișoara frizer. Am două nunți la care trebuie să predic. Una în Alba și una în Bihor.

După ceva vreme mă întreabă: La ce religie predici? Răspunsul a fost unul neașteptat pentru ea: Eu le predic oamenilor. Îi răspund. Da, că prea ne-am complicat și i-am dus în ceață pe ascultători. De aici discuția a fost puțin alta. Plăcută și utilă.

Iubiți slujitori ai altarului! Am un îndemn ce se vrea a fi un strigăt disperat. Și aș vrea să-l cuprind în câteva Teze:

1. Predicați Adevărul. Nu basme! Nu povești nemuritoare! Nu dogme! Ci adevăr. Iar adevărul este Hristos. Iar El a fost atât de simplu și practic în abordare, încât îl înțelegeau și cerșetorii, dar și regii. Haideți să le vorbim oamenilor pe limba lor.

2. Fiți slujitorii celor mici. Nu slugile celor mari. Se primesc directive de la „mai mari”, respectați- le în măsura în care se supun adevărului biblic. Nu uita că ești robul Domnului, nu sluga șefilor. Iar cei mici au nevoie de o bucată de pâine, o îmbrățișare, nu de protocoale.

3. Ieșiți pe străzi. Ne-am baricadat între ziduri. Ne-am cocoțat prin munți și chilii, iar ei, muritorii laici se zbat în redutele demonice singuri. Ne-am fortificat altarele, făcându-le inaccesibile oamenilor de rând. Haideți să ieșim între oameni, pe străzi. Prin spitale. Pușcării. Orfelinate. Să le luăm cu asalt, să le venim în ajutor celor care au acută nevoie de iubire. Matei 25. Robul bun și credincios este cel care hrănește săracii, îmbracă pe cel lipsit, vizitează pe bolnav și întemnițat. Mie mi le-ați făcut. Zice însuși Hristos.

4. Renunțați la omiliile sectare. Să nu tragem foc la religia noastră, că există riscul să ne prăjim din interior. Religiile sunt invenții omenești. Vorbiți-le oamenilor despre relația cu Hristos, atât de simplă, frumoasă și accesibilă oricui. Fiecare religie are doza ei de sectarism, renunțați la ea de dragul adevărului.

5. Iubiți pe oameni. Este rezumatul decalogului. Pot spune orice, dacă nu am capacitatea de a iubi, sunt o aramă sunătoare, un chimval zăngănitor. Asta spunea sfântul Pavel. Un fel de tigaie spirituală. Manifestați iubire! Îmbrățișați pe cei triști! Astfel ne vom asemăna cu Dumnezeu.

Apropo, tu pentru ce religie predici? Aș vrea să știu că predicăm despre Hristos și oamenilor. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii. Ioan 9:5

Luați lumină. Dar nu mioapă! Ci mai degrabă luați Lumina care vindecă miopia spirituală.

Cum se face că în fiecare an luăm lumină, dar suntem tot mai miopi spiritual. Atât ține „sfințenia” noastră până arde lumânarea, apoi o înjurăm și ne păgânizăm din nou. Zbierăm pe copii, țipăm la soț/soție, mințim, înșelăm. Hristos a spun în versetul citat că sursa luminii este persoana Sa.

Cât sunt în lume. Iar după aceea? Înseamnă că odată cu înălțarea Sa la cer, a încetat lumina? Suntem în beznă? Cine luminează? Adevărul că fără Hristos omul nu doar că este întunecat la minte dar întunecă și pe alții, îndreptându-se subit spre întunericul eternității infernale.

Deci suntem pe întuneric? Nu! Matei 5:14 voi sunteți lumina lumii. Păi ori noi, ori El. Da, El prin noi. A plecat la cer, dar a luminat câțiva oameni(ucenicii), care mai apoi au „incendiat” lumea cu lumina hristologică. Deci fiecare creștin, este un far al lui Hristos pe pământ. Apropo: câți oameni ai luminat astăzi? Dar anul acesta? Câți au fost transformați din scrum în lumini vii? Câți au fost aduși la lumină? Câți au fost vindecați de miopie spirituală prin tine? Dacă răspunsul este negativ, înseamnă că există o mare probabilitate ca tu însuți să fii miop.

Iubiți creștini! Haideți să nu ne îmbătăm cu apă rece! Când Hristos luminează pe un om, acela se transformă într-o torță a eternități lui Dumnezeu. Acela radiază, reflectă lumina lui Hristos ca stil de viață. Acela aprinde și pe alții prin: vorbire, trăire, fapte, gândire, înfățișare, prin tot!

Luați lumină, dar de la Hristos! Fiți voi înșivă lumină, dar nu mioapă! Să fim creștini, dor nu doar cu numele! Să iubim, nu doar cu vorba! Dacă trăim, să și trăim cu adevărat în Hristos!

Abia atunci arătăm că am luat adevărata lumină hristologică care se transformă în lumină hristocentrică. Cine este lumina astăzi? Cine dacă nu eu și tu?