Sora Lia a plecat la Domnul!

Am fost chemați la o adresă în Arad pentru a face o rugăciune pentru o femeie bolnavă. Împreună cu conducerea Bisericii Betleem am mers acolo. Întâmpinați cu suspiciune, am găsit o doamnă de 52 de ani în comă profundă. Nu am avut cu cine discuta. Am început să vorbim puțin cu partenerul ei, care s-a arătat foarte afectat de Cuvântul lui Dumnezeu.

Aproape de miezul nopții, ne-am despărțit, dar i-am spus că revin mâine, când Lia va primi coerență de la Dumnezeu, o să o botezăm și apoi o încredințăm pe palmele lui Hristos. A doua zi am fost la doamna Lia, care părea a fi în comă. Am făcut o rugăciune, apoi a deschis ochii, am discutat jumătate de oră cu ea ca și cu un om normal. I-am vorbit despre Isus, a recunoscut nevoia de iertare și mântuire, am mărturisit-o apoi am botezat-o. Administrarea botezului ca act de cult și taină a Bisericii a fost asumat cu o conștiență și luciditate nemaipomenită.

Am terminat ceremonia de botez împreună cu fratele Florin, iar înlăcrimată mama ei, sora Maria, care tocmai ne povestește că are un an de zile de post și rugăciune pentru fata ei. Cu o bucurie, care pentru puțin o face să uite de boala incurabilă a fiicei ei, dă slavă lui Dumnezeu că i-a ascultat rugăciunea.

În mod cu totul surprinzător, după ce am botezat-o, am facut rugăciunea, am cerut acordul să îi aducem Cina Domnului, am primit acordul ei, apoi a intrat din nou în comă.

Azi la o săptămână distanță am primit vestea că sora Lia a plecat în veșnicie. Cinci decenii de așteptare, o metastază, coroborat cu lacrimile, rugăciunile și zilele de post ale surorii Maria, a apropiat îndurarea lui Dumnezeu, care a salvat-o pe Lia din infernul suferinței trupești dar și veșnice.

De ce trebuie să vină metastaza? De ce accidentul și nu voința? De ce frica morții la bătrânețe și nu iubirea lui Hristos în anii fragezi? De ce foarte târziu? De ce uneori chiar prea târziu? De ce la înghesuială căutăm pe Dumnezeu și mântuirea? Sunt niște întrebări la care trebuie să mă ajutați să răspund.

Câtă vreme se zice astăzi! Ești lucid, frumos, coerent, puternic, tânăr, adu-ți aminte de Făcătorul tău, altfel îți va aminti metastaza! Dacă sora Lia ar putea vorbi probabil că ți-ar zice: o deșertăciune sunt plăcerile de o clipă, viața pe pământ, consumul de păcat, amânarea, distracția. Regret că nu a mai rămas nimic pentru Dumnezeu decât un trup muribund, acum, după ce diavolul a exploatat totul. Frumusețea mea, tinerețea, viața, conștiința, trupul, mintea, inima. Iubiți tineri, dați toate resursele amintite mai sus Domnului. Un gânditor creștin spunea astfel: „Să trăiești viața în așa fel încât morții să nu îi rămână nimic a distruge”

Drum bun sora Lia. Aștept să ne vedem în cer! Pe curând!