La un ceai cu moartea

Moarte, n-ar trebui să ne-nțelegem bine,
Îți simt ecoul pașilor când vii.
Te-ai pus la drum, și ai pornit spre mine,
În urma ta văd stepe și pustii.

Te bat să știi! Cu propriile-ți arme,
Nu-ți las o clipă de răgaz în vale,
Te i-au de piept, cu gâtul între palme,
Mă vrei în umbră, dar eu lupt la soare.

Nu încerca să fugi!
Te prind din urmă.
Te-mpiedic, și în prima curbă ai să pici,
Te rod cu dunții și te prind de blugi.

Eu am puterea lui Hristos în mine,
Si-n pieptul meu păstrez tainic Arvuna,
Te i-au în râs când te umfli la mine
Eu am Golgota, tu nu ai decât țărâna.

Un veșnic n-are ce vorbi cu tine,
În dialog cu sfinții te-nfiori,
Ce să vorbesc cu tine de safire!?
Nu meriți nici măcar un snop de flori.

Hai, lasă-mă în pace! Fugi în noapte!
Ai înghițit destui printre milenii,
Tu îi răpui doar pe cei fără minte,
Cei înțelepți au alte emisfere.

N-am nici o frică de te simt aproape M-amuz atunci când te holbezi la mine,
Sfântul din cer venit-a să mă scape,
De frica ta, de viciile humii.

Ia-ți caldarâmurile, fugi departe
În prejma mea nu stă decât lumina,
Poate mai sunt cei ce se tem de moarte,
Eu stau cuminte și-mi aștept cununa.

La dans nu facem valsuri împreună,
Vreau doar în ring să îți propun duel,
Ca antrenor nu ai decât tărână,
Eu am un deal, o cruce și un Miel.