A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale. Marcu 6:27-28

O farfurie scumpă. Cea mai scumpă farfurie din lume, pentru că are capul celui mai mare om născut din femeie, omul Ioan Botezătorul. Da, întotdeauna pe capul sfinților și al eroilor se pune un preț scump. Dalila a primit aproape trei milioane de dolari pentru capul lui Samson. A murit cu ei în poșetă. Iuda a primit 30 de arginți pentru capul lui Isus, prețul pentru ogorul sângelui. I-a aruncat în Templu. Iar românii au primit câte o bere și un țap de țuică de fiecare de la turci pentru capul lui Mihai Viteazul. De atunci România cam tot fără cap e.

Imaginați-vă tabloul. Un cap tăiat recent. Cu sânge închegat în jurul jugularei, de culoare vișiniu închis. Niște plete negre ca pana corbului care atârnă pe lângă farfurie îmbibate în sânge. Ochii ieșiți mult din orbită. Limba scoasă afară, de o culoare vânăt înfiorător. O mustață și o barbă pline de urme de sânge închegat. O farfurie de arcopal sau aur mânjită toată cu dâre de sânge al unui om uscățiv și mai tot timpul flămând, pentru că Ioan postea mult, iar de câteva zile era și în temniță. Cât de sadică poți fi, Irodiada, să preferi acest tablou!

Lumina, când se aprinde în întuneric, omul mânjit, fie se spală, fie stinge lumina. Irodiada, căreia îi plăcea viața și cloaca păcatului în care se scălda, preferă a doua variantă, chiar dacă se lasă cu vărsare de sânge. Sunt convins că te va blestema în față! A spus Satana lui Dumnezeu, pariind pe Iov. Dar nu a făcut așa Iov, pentru că celui neprihănit îi răsare o lumină chiar și în întuneric. Ioan moare destul de fraged, dar rămâne în capul listei celor mai mari oameni ai planetei, pentru că și în fața morții rămâne drept. „O dată mor, de aceea vreau să mor în picioare”, spunea un general de armată.

Poftă bună, Irodiada! Să nu credeți că a mai avut vreo noapte liniștită și întreagă, această nedoamnă, toată viața ei. Nevinovăția sfântului Ioan a accentuat și mai tare vina ei. Să nu crezi că vei putea avea altă soartă câtă vreme decapitezi sfinții lui Dumnezeu. Cum se decapitează un sfânt astăzi? Prin calomnie, vorbire de rău, injurii, lipsă de supunere față de cuvânt, acuzare pe nedrept, jignire, neadevăruri spuse despre el, condamnare pe nedrept. Stop Irodiada! Destui sfinți ai decapitat! Poate că ești frate sau soră cu Irodiada. Poate că ai stat la taifas și bârfă cu ea. Poate că ai încuviințat moartea unui sfânt. Cea mai mare pedeapsă pentru tine, Irodiada, cât și pentru prietenii tăi este să trăiești mulți, mulți ani, iar la fiecare zi a ta să ți se ureze: La mulți ani….fericiți!

Acum ești sigură că nu mai vorbește Ioan. Dar nu sunt la fel de sigur că vorbele lui nu îți este îngăduit să trăiești în incest și preacurvie, în păcat și imoralitate, nu le auzi și astăzi. Acestea nu le vei putea face să tacă în conștiința ta, nici până la adânci bătrâneți. Totuși mai e o șansă pentru tine, nedoamnă Irodiada. Dacă vei avea harul să te întâlnești măcar o clipă cu verișorul primar al nevinovatului pe care l-ai devorat fără milă și fără scrupule. Dacă vei sta o clipă de vorbă cu Isus, cerându-ți iertare, ai avea șansa eliberării de catastrofa conștiinței tale. Toate coșmarurile ți s-ar șterge de pe cortex. Altfel, viața lungă va fi cea mai mare condamnare pentru tine, iar veșnicia o va pecetlui.

Sfinții nu se răzbună. E suficient să îți ureze, stimată nedoamnă: poftă bună! Și La mulți ani! Cu cât sunt mai mulți, cu atât mai rău pentru tine. Totuși, doamna Irodiada, caută pe verișorul lui Ioan Botezătorul. Doar Isus te poate elibera de drama sângelui vărsat, care apasă pe conștiința ta, ca petele de sânge de pe cearșaful personajului feminin din romanul lui Dostoievski. Pentru că nu există crimă fără pedeapsă.

Dacă nu vii la Isus, vei rămâne doar cu poftă bună și la mulți ani…nefericiți!