Cât mă costă sărbătorile de fapt

Cum să scapi de cheltuieli inutile de sărbători.

Toată viața m-am gândit de ce supermarketurile au parcări de sute de mașini, în contextul în care procentul de ocupare este de câteva zeci, majoritatea în fața ușilor de intrare. Fiecare ar vrea să fie cât mai aproape de intrare, unii parchează chiar pe locurile disable, alții ar intra cu mașina în magazin dacă ar putea. Am primit explicația zilele acestea, trecând pe lângă supermarketuri, ale căror parcări sunt pline până la refuz, iar baronii știu asta. Ei știu că la sărbători se fac cele mai consistente vânzări.

1. De ce de sărbători mai mult?

Sunt două zile. Doar două zile! Mai ales că nu lucrez, asta înseamnă că excesul îmi dă organismul peste cap. Normal, am musafiri, cumpăr ceva în plus, ceva bun pentru prieteni, dar mai mult de atât, ce? Firmele de salubritate avertizează în fiecare an după sărbători că găsesc baxuri întregi de mâncare bună și neexpirată. Acest lucru este păcat. Este risipă. Recent m-am întors din India, unde se mănâncă foarte slab, copii, tineri și adulți subnutriți. E prea mare dezechilibrul. Puneți-vă părinții să vă povestească acele vremuri din anii 80′ când stăteau la rând pentru o pâine de tărâțe. Este adevărat că avem belșug astăzi, dar belșugul trebuie să ne determine la compasiune și altruism, iar nu la risipă.

Fă un calcul estimativ rezonabil, gândește-te cam câți oaspeți ai, apoi fă cumpărăturile. Și așa oricum va rămâne după sărbători, iar containerul de gunoi nu e prima opțiune, nu sunt sigur dacă la 50 sau 100 de metri de casa ta, în mod cert cineva nu suferă de foame. Dă-i cu toată inima și îți aduni o comoară în cer.

2. De ce doar de sărbători?

Fiind implicat în mai multe proiecte sociale, aceeași problemă o întâlnim la fiecare cămin de bătrâni sau orfelinat. Responsabilii ne spun cum de sărbătorile de iarnă au până la refuz de toate, iar apoi pe timpul anului nu mai știe nimeni că există. De ce? Oamenii aceștia nu pot mânca doar o săptămână pe an. Au nevoie zilnic. Și nu vorbesc despre leneși aici! Vorbim de bătrâni, oameni cu dizabilități, orfani, văduve etc.

Rezonabil ar fi să adopți o familie două, să te ocupi de ea. Are un copil la școală, plătește-i căminul sau chiria, cumpără-i haine elevului/elevei. Se pot face foarte multe lucruri, ori asta ar fi o adevărată lucrare creștinească.

3. Cât mă costă de fapt?

Adevărul este că prin toate faptele caritabile, creștinești amintite mai sus, nu îmi cumpăr mântuirea. Aceasta a fost cumpărată prin jertfă. Eu doar demonstrez că sunt mântuit, dovedesc față de mine însumi că în inima mea locuiește Hristos. Concret, NU MĂ COSTĂ NIMIC! Pentru că a plătit Dumnezeu totul. A dat pe Fiul Său. Toată istoria Dumnezeu dă. Și dă cu mână largă, de aceea zgârcenia este demonică. Omul zgârcit este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Simbolizat prin chipul broaștei care adună pământ, mănâncă pământ, trăiește în pământ, omul zgârcit este prin definiție necreștin sau chiar păgân.

Una dintre trăsăturile de bază ale creștinismului este dragostea, care se manifestă prin milă, iar mila dă. Se sacrifică, jertfește, își face timp, se preocupă de alții. Așa arăți că ești în Hristos, prin faptul că dai. Și nu doar de sărbători! Tot anul. Toată viața.

Evită cheltuielile inutile! Ai în vedere și nevoile celor săraci! Belșugul tău să sature pe semeni, nu șobolanii și ciorile de la groapa de gunoi. Adu-ți aminte că Dumnezeu e darnic. El a dat. Și continuă să dea. L-a costat totul. Un singur Fiu a avut și L-a dat pentru tine. Tu ce dai pentru el? Atât cât dai altora. Fă-L pe Isus fericit de sărbători.