Jurnal de slujire. Spania

Din avion la amvon, de la amvon în avion.

Vineri 23.01.2020

Am aterizat pe aeroportul din Madrid vineri seara în jurul orelor 21:00. După un zbor lung, oboseală adunată am sperat din suflet ca biserică să fi plecat la culcare, programul să se fi terminat, iar eu să merg să dorm. Când vorbim de o biserică apostată se potrivește, dar când este în discuție Biserica „Betel” Alcala, lucrurile sunt detașat diferite. Aici aproape de miezul nopții sunt zeci de oameni la rugăciune. Sunt uluit de vitalitatea pe care acești oameni speciali o afișează după o zi de muncă și o săptămână grea.

Cu puțin înainte de miezul nopții se termină seara de rugăciune. Am rămas profund marcat de dorința de părtășie a fraților din Alcala, iar la final am aflat că la ei de fapt este o obișnuință de a petrece timpul în părtășie.

Gazdele. George și Mirela Deac

Ei sunt cei care m-au luat de la aeroport, niște oameni cu inima cât peninsula Iberică de mare. Casa lor liniștită ca un colț de rai a fost o oază de pace pentru cele trei zile petrecute în familia lor. Tot ce a fost în frigider era la dispoziție, ce era în casă era pe masă pentru toți, tot ce ei au în inimă este pentru noi, foarte multă căldură și prietenie. Parcă ne știam de o viață! Tot la voi în casă am cunoscut și pe Tică, un om care închipuie atât de evident puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu.

Conferința din 24 ianuarie.

Mica unire a avut dimensiuni cosmice aici, pentru că s-a unit cerul cu pământul. La Alcala cerul e mai aproape de pământ ca oriunde în altă parte. La conferință s-au anunțat 170 de tineri. Aceștia au umplut locurile cu mult înainte de ora începerii, când noi am ajuns cu o jumătate de oră înainte, abia ne-am putut croi drum până la altar. Dar nu era totul terminat, grupuri, grupuri de tineri curgeau parcă la fel ca roua hermonuului care împodobește slujirea preoțească.

Situația pare a „scăpa de sub control”, nu mai erau locuri nici pentru un bebeluș în această biserică încăpătoare. Camera mama și copilul e plină, culoarele sunt pline, holurile sunt pline, fratele George se vede depășit de situație creată de harul lui Dumnezeu. Când acești tineri s-au unit în cântare și rugăciune, marea unire cu cerul, nu întârzie să se producă.

E mare unire pentru că tineri proveniți din toate principatele românești, răspândiți pe o mare parte a teritoriului spaniol, au sfidat ploaia, distanțele, oboseala și au venit în prezența Regelui.

Rugăciunea pentru lideri.

În viață mea nu am văzut niște tineri să se roage pentru păstorii lor de tineret cu așa foc. Oh! Unde ar fi slujirea dacă toți enoriașii s-ar ruga așa pentru slujitorii lor în loc să îi critice! Trebuie să recunosc faptul că partea fetelor era mult mai înflăcărată în rugăciunea pentru lideri, de înțeles într-un fel, ele nu sunt pretendente la asemenea poziții, așa că se roagă din toată inima.

Unul dintre grupurile de tineri au cântat o cântare care suna cam așa „te laud din toată inima”, nu prea mă pricep la secretele melodiei, nu știu dacă au respectat canonul muzical(asta poate spune Victor, un tânăr slujitor din Palma de Mallorca, el e dirijor de cor), dar ca notă personală sunt convins că lauda lor a ajuns în cer. Inima lor vibra de pasiune și foc în cântare.

Mesajul. Sfințirea, haina tinereții și în postmodernism.

După un asemenea timp de cântare și rugăciune pe care eu o numesc: închinate în Duh și în adevăr, este foarte ușor să predici. Simțeam puterea lui Dumnezeu atât de tare că abia făceam față fluxului de cuvinte pe care ungerea divină mi le-a pus în inima în clocot. Aici nu dau prea multe detalii despre seminarul prezentat, deoarece am fost autor, dar personal am simțit puterea lui Dumnezeu în acțiune la cote înalte, la dimensiunile scaunuui din revelația lui Isaia.

Sesiunea de întrebări.

La final au avut ocazia să trimită întrebări referitoare la tema conferinței și nu numai. Am cerut lumină de la Dumnezeu și putere în răspunsuri deoarece temele erau destul de sensibile și greu de descifrat în Biblie. Cu ajutorul călăuzitor divină am izbutit. Mi-am dat seama după întrebări că am în față tineri inteligenți, maturi, serioși, responsabili și pocăiți. Oricare dintre grupurile care au ieșit în față la cântare, ar putea sluji cot la cot cu oricare formație consacrată chiar dacă nu au bradul sau reclama altora. De unele formații a rămas doar reclama.

Rugăciunea finală

La o simplă chemare în față pentru rugăciunea specială pentru nevoi, am avut parte de un fenomen pe care numai Duhul lui Dumnezeu este capabil să îl declanșeze. Culoarele încep să se aglomerează, abia reușeam să ne strecură pentru a ne ruga pentru fiecare. Podiumul este plin până la refuz de băieți și fete care își mărturisesc viață înaintea Domnului, se roagă și plâng vărsând amarul la Cruce.

În urma lor, după o rugăciune de foc de câteva zeci de minute, a rămas un podium plin de lacrimi, fețe luminate în urma legăturilor demonice rupte, inimi încurajare de mila iertării lui Dumnezeu prin Hristos. Focul rugăciunii ardea atât de tare încât cred că nici divinității nu i-a fost greu să trimită rezolvare. Prezența copleșitoare a Duhului Sfânt ne uimește și ne ajută să înțelegem că suntem niște robi netrebnici care ne-am făcut datoria.

Consilierea spirituală

Pe tot timpul părtășie de la sfârșit am avut ocazia ca în biroul bisericii să ascult frământările unora dintre tinerii prezenți, băieți și fete deopotrivă. O recomandare pentru slujitorii altarului, faceți un obicei din sportul consilierii personale. Cea mai mare nevoie a bisericilor, a tinerilor, a omului, este să fie ascultat. Am făcut o obsesie din a a ne aranja programele în așa fel încât să nu ne perturbe nimeni când predicăm, iar biserica ce abundă în bun simț, ne respectă regulile, dar niciodată cu nimic din lumea aceasta nu se compară eficiența unei consilieri om la om, a fraților. Mă bucur că v-am adus o rază de speranță de la Dumnezeu dragilor! Aceștia mă întrebau dacă sunt prooroc, le răspund că nu. Atunci cum de mi-ați descris viața și problemele prin care trec cu atâta precizie? Acesta se numește dar de descoperire prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Duminică dimineața. Studiu catehetic

Am vorbit despre cei patru stâlpi ai bisericii binecuvântate. Dimineața același fenomen, cu mult înainte de începerea programului, biserică este arhi plină. Oameni doritori de a asculta cuvântul lui Dumnezeu. O biserică bine organizată, primitoare, prietenoasă și spirituală. Am avut o deschidere deosebită la cuvânt și sunt convins că Domnul a adus zidire. Mulțumesc surorilor și fraților care au recunoscut la final proveniența divină și relevanța mesajului adus.

Ultima slujbă!

Of! Nu mi-am imaginat că atât de scurtă a putut fi părtășie noastră. La îndemnul fratelui păstor, biserică acceptă în unanimitate să decaleze cu o oră mai devreme programul de seara, pentru a putea ajunge și eu la aeroport. Mă gândeam în sinea mea, în sfârșit vă fi o slujbă mai lejeră, cine mai vine de la cinci? Fără vreo tentă de exacerbare a realității, vreau să îmi exprim în scris uimirea de a vedea din nou biserică plină până la refuz.

A fost o seră grea, deoarece oboseala începe să mă amprenteze și pe mine, dar Dumnezeu și-a făcut simțită prezența și aici. Chiar înainte de terminarea programului a trebuit să ne retragem fulger, de la amvon direct în avion.

Păstorul Iacob Miron

Cum e păstorul așa este și poporul (biserica). Și este foarte adevărat. Am întâlnit pe teren după altar oameni acri, ne prietenoși și exact așa era și biserica. Aș vrea să vă conving cât de important este ca slujitorii să fie prietenoși. Iacob(păstorul) este un om plin de viață, ca soarele, fiecare rid de expresie radiază câte o rază de soare. El vorbește zâmbind, predică zâmbind, povestește zâmbind, radiază de plinătatea lui Hristos. Acum înțelegeți de ce biserică Betel este așa plină de viață? Asta insuflă la fiecare slujbă păstorii. Este un har că v-am cunoscut frate Iacob, împreună cu minunata familie, cu soția care pare a fi soră geamănă cu dumneavoastră și minunății copilași, o pereche de gemeni și bărbatul de 14 ani.

Concluzii

Am venit acasă obosit. Foarte obosit. Am dormit o noapte și o zi după asta, dar a meritat. Am venit mai bogat, mai încrezător, mai plin de speranță că există creștini de calitate superioară pe pământ.

Dragi părinți din țară, bucurațivă pentru copiii și nepoții dumneavoastră de peste hotare, care umple bisericile, slujesc cu devotament Domnului, rămân aproape de cruce, nu au uitat de pocăință, nu au părăsit pe Hristos, ci dimpotrivă sunt un bun exemplu pentru noi cei din țară. Exemplu de pasiune, devotament, râvnă, sacrificiu în dobândirea slujirii adevărate.