Partea de la suprafața apei în sus reprezintă gradul de preocupare pe care ar trebui să îl avem. Asta înseamnă: igienă corespunzătoare, asumare a responsabilității publice, credință, precauție în zonele aglomerate.

Partea din apă este stresul nostru de fapt. Nu vedem nimc, nu știm ce este în adânc, nu ne afectează pentru că nu avem ce căuta acolo, nu va ieși la suprafață nicodată, dar stresul îl mâncăm pe pâine.

Se zice că 90% dintre lucrurile pentru care ne stresăm nu există și nu ni se vor întâmpla niciodată. Așa adunăm pe gratis toxine la ficat, trimitem neuronii la plimbare, ne îmbolnăvim prin programul mondial de înfricare și me deconectăm de la lucruri esențiale cum ar fi: veșnicia, iertarea, iubirea, mila, etc.

Problema nu sepune: ” Ce să fac dacă mă omoară virusul?”. Un virus oricum mă ne va pune la pământ într-o zi. Ci întrebarea esențială este: „unde mă duc după ce mor?”. Fiți responsabili! În fond Dumnezeu e suveranul.