Din ciclul REPERELE IUBIRII

Care este diferența dintre un car plin și unul gol bunicule? Și cum poți observa diferența de la distanță? Întreabă nepotul pe bunicul său. Nimic mai simplu nepoate! Carul gol va face întotdeauna gălăgie mai mare. Așa e și cu oamenii. Cel care are gura mare, are mintea goală.

Dragostea nu se laudă. Un om lăudăros este suspectibil de ușurătate și îngustime intelectuală. Cine are realizări sumare, e „normal” că trebuie să tot amintească și să se laude, e singurul lucru realizat.

Apostolul iubirii atrage atenția asupra lăudăroșiei, încadrând-o pe lista lucrurilor lumești, seculare, drăcești. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. 1 Ioan 1:26

De mici am învățat că „lauda de sine nu miroase a bine” Lăudărosul indică spre sine ca spre unul care nu iubește. Da, fiindcă lauda de sine este o formă de iubire de sine, de egoism care face opoziție iubirii altruiste. Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit? 1 Corinteni 4:7

Nu fiți lăudăroși, dimpotrivă iubiți! Ce folos să mi te lauzi cu mașina ta, dacă nu ai dus un bătrân vreodată cu ea? Ce folos că am o soție frumoasă, dacă nu aș iubi-o? Ce folos să mă laud cu o casă mare, dacă nu a dormit nimeni în ea? Ce folos să mă laud cu diplomele mele, dacă aș demonstra lipsă de înțelepciune? Ce folos să fac un bine, dacă îl public să afle tot facebook-ul?Adevărat vă pun că și-au luat răsplată! Aș fi pe drept caraghios! De fapt aș fi un om care se iubește pe sine, imaginea sa, cerșetor de likuri pentru sine.

Nu uita! Cine iubește cu adevărat, ajută oameni, face bine, este altruist, niciodată nu se laudă, ci laudă pe Dumnezeu, care i-au făcut harul de a fi folositor. Iar la final va zice: Căci a Ta este Împărăția, a Ta este puterea, a Ta este slava, în vecii vecilor, amin.