Din ciclul REPERELE IUBIRII

Dragostea adevărată îndură mult, suferă totul. Nu v-ați întrebat niciodată de ce, cu toate tehnicile inițierii în ale iubirii, cărți scrise despre iubire, experți în relații, cursurile online, totuși avem cea mai mare rată a divorțurilor din istorie. De ce? Astăzi nu se mai suferă în relație. Dragostea nu mai este curată. Cât de mult trebuie să iubești? Nu mai mult decât Hristos, care a suferit batjocora, spinii, crucea, ipocrizia iudaică și română, de dragul tău și al meu.

Și generațiile trecute aveau probleme, bunicii noștri nu au avut atâția „experți”, nu au fost foarte educați, dar au rămas unii lângă alții până la moarte, așa cum au jurat. Aveau și ei provocări, dar țineau cu dinții de căsnicia lor. Atâtea motive se invocă: orice fermitate în comunicare este „violență verbală”, orice prostioară e motiv de divorț, dacă el sau ea au pus ochii pe altcineva, nu îi mai convine nimic la partener și caută despărțirea. Avem o generație de plastic, care se iubesc fără iubire, consumatori de senzațional și asumare de responsabilitate, zero.

Dragostea adevărată nu renunță la orice adiere de vânt. Trebuie să ne impunem a fi mai puternici, mai îndurători, mai răbdători, să mai înghițim în sec, mai închidem ochii și mergem mai departe. Acesta este secretul iubirii desăvârșite. Hristos ne învață să iubim ca Sine, până la capăt, până la moarte, să iubim și cu agape (sacrificiu), nu doar cu eros (senzațional).

Richard Wurbrand spunea că: „dragostea se scrie iubire, dar de citește sacrificiu”. Asta înseamnă suferință, cost, luptă, un preț de plătit, tolerare, îngăduință, așteptare, suportare a distanței, fidelitate. Wow! Câte lucruri implică iubirea! Câte ne lipsesc nouă! Dar, Dumnezeu abia așteaptă să ni le ofere. Tuturor. Ca Penelope, care îl așteaptă douăzeci de ani pe Ulise, cu fidelitate și speranță.

Iubirea fără lacrimi nu e iubire. Iubirea implică lacrimi, nesomn, durere, frământări, preocupare. Fără iubire nu putem crește copiii sănătoși. Fără iubire suntem reci, fără implicare suntem uscați. Cât de aspri martori vor fi frații noștri din închisorile comuniste la judecată, ei au rămas lângă Dumnezeu, departe de familie și biserică, bătuți, maltratați, torturați, iar noi invocăm motive atât de puerile pentru a renunța la Hristos și biserică. Dragostea suferă totul.

Cu toate sincopelor și luptele ei, cu frământările și suferințele ei intrinseci, merită să iubești, fie și numai de dragul iubirii. Dacă vrei să simți iubirea adevărată, nu uita că trebuie udată cu lacrimi și răsădită cu mult sacrificiu, în grădină fidelității.

Asta ne învață Dumnezeu. Ce vă învață social media e cu totul altceva, dar irelevant și inferior iubirii hristologice.